Care a fost cea mai extinsă migrație preistorică a oamenilor? Distanța acoperită este fascinantă!

Homo sapiens sunt și au fost ființe remarcabile, având o istorie bogată marcată de migrații impresionante. În ceea ce se consideră cea mai lungă migrație preistorică, grupuri curajoase de oameni au parcurs peste 20.000 de kilometri de la nordul Asiei până în America de Sud. Recent, un studiu bazat pe secvențierea ADN-ului a 1.537 de persoane din 139 de grupuri etnice a reconstituit această fascinantă călătorie.

Cercetătorii au descoperit că acești migranți originau din Asia, ceea ce era de așteptat având în vedere ruta lor. Migrarea s-a realizat prin Siberia, unde au traversat Podul terestru Bering, un coridor de uscat care lega Asia de America de Nord în timpul ultimei ere glaciare. Aceasta a marcat prima intrare a oamenilor pe continentul american.

Pe parcursul mileniilor, grupurile s-au dispersat și au migrat în valuri spre sud, adaptându-se diverselor medii, inclusiv junglei amazoniene, deșerturilor Chaco și munților Anzi, până la câmpiile înghețate din Patagonia. Studiul a identificat patru grupuri ancestrale distincte: andini, amazonieni, chaco și patagonieni, fiecare dezvoltând caracteristici genetice unice datorită izolării geografice.

Un aspect interesant este că grupul patagonian, deși migrat cel mai departe, prezintă cel mai scăzut nivel de diversitate genetică. Analizând datele, cercetătorii au determinat că primii migranți au ajuns în nord-vestul Americii de Sud, în zona actuală a Panamei și Columbiei, cu cel puțin 14.000 de ani în urmă. Deși studiul nu precizează exact data sosirii în Americi, se aliniază cu teoria predominantă care sugerează că Homo sapiens erau prezenți între 26.000 și 19.000 de ani în urmă, în perioada de vârf a ultimei ere glaciare.

Această cercetare a fost posibilă datorită unei vaste cantități de date genetice provenite din populațiile asiatice, prin intermediul proiectului GenomeAsia100K, o inițiativă dedicată cartografierii diversității genetice din Asia. Autorii studiului subliniază că populațiile asiatice sunt semnificativ subreprezentate în cercetarea genetică, în ciuda diversității lor ridicate, ceea ce poate duce la nevoia de a adapta tratamentele medicale în funcție de varianta genetică a bolilor care variază de la o populație la alta.

Studiul include, de asemenea, date despre populațiile indigene, esențiale în înțelegerea istoriei umane. Aceste grupuri adesea prezintă trăsături genetice unice datorită izolării prelungite sau adaptărilor la medii extreme, oferind o privire valoroasă asupra istoriei timpurii a omenirii. În cele din urmă, cercetarea subliniază importanța de a înțelege trecutul pentru a interpreta mai bine variațiile genetice din prezent, având în vedere că genomul nostru actual este moștenirea strămoșilor noștri.

Studiul a fost publicat în revista „Science” și aduce noi perspective asupra migratiilor preistorice, subliniind legătura puternică dintre genele existente astăzi și istoria evolutivă a speciei.