Cum a fost organizată o afacere de corupție în timpul domniei lui Carol al II-lea.

Eugen Barbu, în romanul său „Incognito”, prezintă o intrigă de corupție în perioada regalității lui Carol al II-lea, descriind cum membrii camarilei regale gestionau afaceri murdare.

Povestea se centrează pe o partidă de vânătoare din 1934, unde regele, nemulțumit de îmbunătățirea jocului său la poker, se confruntă cu Eduard Marinescu, un specialist al Jandarmeriei. După o serie de înfrângeri și victorii, Marinescu este transferat la București prin intervenția lui Puiu Dumitrescu, care își dorea să profite de abilitățile sale pentru activități ilicite.

Eduard devine astfel interfața perfectă între mahării politici și afacerile corupte. Aceștia își desfășurau afacerile folosind oameni pe care îi scapă de responsabilitate când scandalurile ies la iveală. Barbu subliniază practicile corupte prin descrierea unei afaceri, în care Marinescu este atras de perspective financiare îmbietoare, dar riscante.

Puiu Dumitrescu îi propune lui Marinescu o schemă prin care acesta va colabora pentru construirea barierelor CFR în toată țara, o afacere estimată la 36 de milioane, implicând materiale și resurse umane. Marinescu este învățat să își gestioneze câștigurile fără a atrage atenția, subliniind nevoia de discreție. Astfel, regele și camarila sa își îmbogățesc conturile prin intermediul acestor scheme lacome.

Barbu explorează teme de putere, corupție și cum cei care se află pe scara socială superioară utilizează tierce-uri pentru a-și păstra puterea și bogăția. Prin intermediul personajului Marinescu, se dezvăluie cum mizele jocului de poker se reflectă în jocurile de putere din viața cotidiană, cu riscuri și recompense mari.

Cartea aduce în discuție și caracteristicile interfețelor politicianiste, care acționează ca intermediari între cei care profită de pe urma corupției și cei care execută ordinele, adesea plătind prețul în fața legii. Această dinamică corupătoare este prezentată nu doar ca o metaforă pentru realitatea socială a epocii, ci și ca o critică a comportamentului uman.

În concluzie, Eugen Barbu oferă prin „Incognito” o radiografie a corupției de stat din vremea Regelui Carol al II-lea, discutând despre manipulările și abuzurile de putere, dar și despre complexitatea relațiilor dintre personaje în cadrul unei societăți moderne.