Mehmed și Ștefan: Campania otomană în Moldova și confruntarea de la Războieni

Doctorul în istorie Andrei Pogăciaș discută despre una dintre cele mai surprinzătoare campanii militare din istoria română, confruntarea dintre Mehmed Cuceritorul și Ștefan cel Mare, în episodul podcastului „Colecționarul de Istorie”. Campania otomană din anul 1476 este adesea subestimată, deși demonstrează o învățătură excepțională în tactică și strategie din partea lui Ștefan cel Mare.

În fața unei armate otomane superioare numeric de zece ori, Ștefan a reușit să exploateze avantajele terenului, climei și altor condiții favorabile pentru a diminua impactul invaziei. După luni de război de gherilă și o bătălie decisivă la Războieni, turcii, sub conducerea lui Mehmed al II-lea, au fost nevoiți să se retragă din Moldova fără a obține victorie sau teritorii, lăsând în urmă pierderi semnificative de oameni și resurse.

Cronicile otomane contemporane, cunoscute de obicei pentru laudele aduse sultanului și ienicerilor, descriu acest eşec militar ca o catastrofă. Armata a rătăcit prin teritorii ostile, lăsându-se acoperită de praf și cenușă, iar o descriere a doctorului italian al sultanului ilustrează clar devastarea: „pretutindeni se ridica un praf de cărbune, umplând cerul de fum”.

Povestea continuă într-un mod dramatic, cu Ștefan cel Mare înfruntând nu doar otomanii, ci și atacurile tătarilor, având la dispoziție doar 10-12.000 de oameni. Cu toate acestea, el reușește să îi alunge pe invadatori, iar în toamnă colaborează cu transilvănenii pentru a-i expulza inclusiv din Țara Românească, reîntorcându-l pe Vlad Țepeș pe tron. Deși domnia lui Vlad Țepeș durează doar trei săptămâni, realizarea lui Ștefan cel Mare devine emblematică pentru istoria română, reflectând puterea sa neobișnuită și determinarea de a-și apăra țara în fața unei amenințări devastatoare.

Astfel, campania din 1476 nu doar că subliniază abilitățile strategice ale lui Ștefan cel Mare, ci și fortitudinea sa umană de a face față unei adversități copleșitoare, rămânând în memoria colectivă ca un simbol al rezistenței. Această confruntare militară devine un exemplu de curaj și ingeniozitate, demonstrând că, în fața pericolului, unitatea și strategiile de apărare pot prevala, chiar și în cele mai dificile circumstanțe.