Monumentele din Epoca de Piatră din Irlanda contrazic teoriile cercetătorilor, conform unei analize ADN.

Recent, o analiză a ADN-ului din 55 de schelete descoperite în morminte vechi de 5.000 de ani din Irlanda a contestat ideea conform căreia aceste locuri de înmormântare erau rezervate regalității. Studiul sugerează că aceste morminte aveau un scop comunitar, adică erau destinate întregii societăți și nu doar unei dinastii conducătoare.

În perioada neolitică a Irlandei, între aproximativ 3900 și 2500 î.Hr., oamenii au construit monumente megalitice. Aceste structuri din piatră, ce conțineau oase umane și rămășițe incinerate, erau clar destinate înmormântării. Totuși, arheologii s-au întrebat mereu cine era îngropat acolo și dacă mormintele aveau și alte funcții, cum ar fi ritualuri sau ceremonii.

Studiile anterioare au arătat că cei care au construit aceste monumente erau agricultori timpurii. Deși a fost crezut că mormintele serveau elitei, cercetările recente sugerează că identitatea celor îngropați și relațiile dintre ei ar putea fi diferite de cele presupuse anterior. Neil Carlin, autor principal al studiului și arheolog la University College Dublin, afirmă că monumentele megalitice ar fi fost locuri de întâlnire pentru comunități care se adunau pentru a sărbători și a-și înmormânta morții.

Studiul indică o tranziție semnificativă în practicile funerare, cu patru tipuri de morminte antice identificate, dintre care doar unul, „mormânt cu pasaj dezvoltat”, a apărut în jurul anului 3300 î.Hr. Aceste morminte erau mai vechi decât Stonehenge sau piramidele egiptene și sunt vizibile și astăzi în peisajul Irlandei, cum ar fi mormântul de la Newgrange.

O analiză detaliată a ADN-ului a arătat că persoanele înmormântate în mormintele cu pasaj nu aveau legături genetice apropiate. Aceasta sugerează că mormintele nu erau locuri de odihnă pentru o linie dinastico-nobiliară exclusivă, ci mai degrabă pentru o comunitate diversificată.

În Neoliticul timpuriu, mormintele mai simple reflectau comunități restrânse, în timp ce mormintele mai mari din Neoliticul târziu indică o diversitate genetică crescută. Această diversitate sugerează interacțiuni între grupuri de rudenie, care se adunau sezonier pentru ceremonii, consolidând ideea unui cadru social mai egalitar.

Deși nu este clar ce a determinat această schimbare, cercetătorii sugerează că grupuri din diferite zone au început să se întâlnească, ceea ce a dus la o societate mai egalitară. Este necesară o aprofundare a cercetărilor, inclusiv studii ADN și analize de artefacte, pentru a înțelege complet evoluția socială din Irlanda după anul 3600 î.Hr.

Această direcție în cercetare redefinește viziunea asupra neoliticului irlandez, de la o societate condusă de dinastii la una caracterizată prin egalitate și coeziune comunitară.