Relația neobișnuită între mediu și vocabular, evidențiată prin analiza a 616 limbi.

Se afirmă frecvent că limba inuiților dispune de peste 50 de cuvinte pentru „zăpadă”, o idee care suscită adesea controverse. Un studiu recent realizat de cercetători de la Universitatea din Melbourne și Universitatea din California, Berkeley, explorează legătura dintre mediu și vocabular, evaluând 616 limbi, atât actuale, cât și dispărute. Această cercetare a scos la lumină influența mediului asupra limbilor, nu doar în ceea ce privește sunetele, ci și vocabularul.

În mod semnificativ, limbile sunt adaptate la condițiile de mediu în care se vorbește. De exemplu, în regiuni cu climă rece, vorbitorii au nevoie de termeni specifici pentru zăpadă, în timp ce în zonele cu pericole naturale (precum arahnidele veninoase din Australia), vocabularul se adaptează în consecință. Studiul a folosit 1.574 de dicționare bilingve pentru a evalua frecvența și variația termenilor aferenți unui anumit concept.

Rezultatul a arătat că vocabularul inuit referitor la zăpadă este indeed excepțional. Inuktitutul din estul Canadei a obținut cele mai mari scoruri în ceea ce privește termenii pentru „zăpadă”. De exemplu, cuvinte precum „kikalukpok” (a merge zgomotos pe zăpadă tare) și „apingaut” (prima ninsoare) evidențiază o diversitate lexicală considerabilă.

Printre limbile bogate în termeni pentru „zăpadă” se numără și limbi din Alaska, dar și japoneza și scotsul. Vocabularul bogat al limbii scots include termeni precum „doon-lay” (cădere grea de zăpadă) și „feughter” (ninsoare ușoară și bruscă), un aspect remarcat și într-un proiect care a identificat 421 de termeni diferiți legați de zăpadă și fenomene asociate.

Cu toate acestea, aceleași legături nu se aplică în mod similar pentru „ploaie”. Deși țările cu clima rece au un vocabular dezvoltat pentru zăpadă, acest model nu se regăsește și în cazul ploii, care este semnificativă pentru supraviețuire în mod universal, indiferent de frecvență. De exemplu, în limba East Taa, ploaia rară este dorită, ceea ce generează termeni onorifici dedicați tunetului pentru aducerea ploii.

Studiul a descoperit și observații interesante privind vocabularul despre mirosuri în limbile oceanice, unde există termeni uzuali pentru diverse tipuri de mirosuri, precum „mirosul sângelui”. În același timp, conceptele legate de „dans” sunt frecvent întâlnite în comunități mici, subliniind astfel importanța acestui aspect cultural.

Cercetătorii recunosc limitele studiului, subliniind că analiza lor se bazează pe frecvența cuvintelor, fără a putea evalua utilizarea lor concretă în comunicare. Mai mult, explicarea termenilor prin alți termeni poate influența rezultatele. Echipa a dezvoltat un instrument interactiv ce permite utilizatorilor să exploreze vocabularul diferitelor limbi în raport cu conceptele selectate.

Cercetătorii avertizează că rezultatele pot alimenta stereotipuri culturale dacă sunt interpretate superficial, recomandând utilizatorilor prudență și respect în aplicarea instrumentului, pentru a reflecta o imagine generală asupra diversității culturale.

Studiul a fost publicat în prestigioasa revistă PNAS – Proceedings of the National Academy of Sciences, punând accent pe nevoia de a înțelege și aprecia complexitatea limbajului uman în raport cu mediul. Această cercetare invită la contemplarea modului în care experiențele culturale formează limbajul și la recunoașterea bogăției diversității lingvistice.