Un adăpost pentru copii în grija principelui Ferdinand

Casa Regală a României a avut o legătură strânsă cu orașul Bârlad, regii și principiile vizitându-l de mai multe ori pentru a participa la festivități și manevre militare. O personalitate centrală a acestei relații a fost domnitorul Carol I de Hohenzollern-Sigmaringen, ai cărui întâi pași în proprietatea privată au fost realizați în zona Slobozia (Zorleni), situată în apropierea Bârladului. Aceasta moșie a fost cumpărată din fonduri proprii, devenind un loc de importanță simbolică și practică pentru regalitate.

Carol I a înființat aici o fermă regală, o școală agricolă și un orfelinat numit „Ferdinand”, dedicat nevoilor orfanilor săraci, în special celor din rândul muncitorilor și al fiilor de militari. Scopul acestui orfelinat era nu doar asigurarea unui adăpost, ci și pregătirea copiilor pentru viața agricolă. Acest program vizatîi îngrijirea și educația orfanilor în domeniul agriculturii, oferindu-le cunoștințele necesare pentru a deveni gospodari buni.

Ca parte a politicii de administrare a orfelinatului, 25 de hectare din terenul arabil au fost alocate pentru activități agricole, fără a se percepe impozite. Organizația florii orfane urma un regulament care stipula că 5% din venitul obținut din muncile efectuare de orfani era destinat cheltuielilor de hrană și necesităților, în timp ce restul de 95% era împărțit anual, exclusiv orfanilor cu vârsta de peste 17 ani. Aceștia nu primeau zestre în bani, ci în bunuri materiale, precum locuințe, animale și unelte agricole, exorbitându-se o bună parte a vieții fiecărui copil plasat în acest sistem.

În cazul în care orfanii nu reușeau să își asigure o locuință pe moșia Slobozia sau pe terenul moștenit, erau sprijiniți să finalizeze ciclul primar de învățământ și erau orientați către diverse meserii. Această abordare avea un dublu rol, asigurându-se formarea profesională a copiilor orfani și integrarea sociologică a acestora. Fermă regală a avut o destinație misterioasă și în 1916, când a fost un refugiu pentru mobilierul de la Castelul Peleș, ulterior fiind transformată în spital militar.

Aceste fapte conturează nu doar o istorie a legăturii dintre Casa Regală și Bârlad, dar și impactul pe care regalitatea l-a avut asupra dezvoltării sociale și economice a regiunii. Activitățile derulate de Carol I și familia sa au avut un efect de durată asupra comunității, având în vedere că scopurile educaționale și sociale ale proiectului orfelinatului seamănă cu valorile de solidaritate și binefacere ale societății românești.

În concluzie, Bârladul a fost nu doar un simplu oraș pentru Casa Regală, ci un loc important pentru inițiativele sociale și agricole desfășurate de Carol I, reflectând angajamentul regal față de binele comunității și formarea viitoarelor generații. Această legătură intrinsecă între regalitate și populație subliniază nu numai tradițiile romantice ale României, dar și evoluția ei socio-economică în contextul unei Europe în continuă schimbare.