Un studiu dezvăluie că o trib străvechi utiliza oase umane pentru a compune muzică.

Un studiu revoluționar a scos la iveală dovezi despre un trib antic, neidentificat, care a trăit pe coastele sudice ale Texasului și care a folosit oase umane modificate pentru a crea instrumente muzicale. Cercetarea, condusă de Dr. Matthew Taylor de la Universitatea Augusta din Georgia, a fost realizată pe baza unei colecții de artefacte osoase. Taylor a descoperit o răzuitoare muzicală dintr-un humerus uman, care prezenta similitudini cu instrumentul omichicahuaztli, utilizat în Mexicul prehispanic în ceremoniile funerare.

Studiul a analizat 29 de artefacte din os uman, fiecare datând din perioada preistorică târzie, ce se întinde până la sosirea europeanilor. Taylor subliniază că în Texasul de Sud, în această perioadă, locuiau comunități de vânători-culegători care nu adoptaseră agricultura. Majoritatea artefactelor studiate (27) erau realizate din oase lungi, precum humerus sau femur. Acestea au fost realizate printr-o tehnică numită „tăiere și rupere”, indicând un proces complex și intenționat.

Deși în alte culturi obiectele din oase umane pot fi asociate cu venerarea strămoșilor sau trofee de război, Taylor observă că dovada arheologică din Texas nu confirmă aceste interpretări. Răzuitoarea muzicală identificată prezenta 29 de crestături care probabil serveau la producerea de sunete, iar decorarea cu modele geometrice adăuga o dimensiune vizuală. Instrumente similare sunt documentate în regiuni montane ale Mexicului, dar acestea sunt de obicei realizate din oase de coapsă, ceea ce sugerează că artefactul texan ar putea reflecta influențe religioase mexicane.

Analiza artefactelor a deschis noi perspective asupra practicilor culturale din Texasul de Sud, sugerând o posibilă imitație a tradițiilor mesoamericane. De asemenea, Taylor observă că vechii locuitori ai regiunii nu considerau manipularea rămășițelor umane ca fiind un tabu, deși studiul nu confirmă sau exclude posibilitatea canibalismului. Publicat în “International Journal of Osteoarchaeology”, studiul lui Taylor contribuie la înțelegerea complexității culturii acestor comunități preistorice.