Un nou studiu a adus în atenție capacitățile de comunicare ale bonobo-ilor, cei mai apropiați veri vii ai oamenilor, evidențiind similitudini surprinzătoare între limbajul lor vocal și structural asemănător cu cel uman. Conform cercetării, bonobo-ii comunică prin apeluri vocale organizate în structuri semantice complexe, punând sub semnul întrebării ideea că limbajul uman ar fi unic.
Principiul de bază care caracterizează limbajul uman este compoziționalitatea, adică abilitatea de a combina elemente discrete pentru a crea structuri mai elaborate și semnificative. Aceasta permite formarea cuvintelor din morfeme și a propozițiilor din cuvinte, astfel încât sensul total este influențat de modul în care sunt combinate părțile. Compoziționalitatea poate fi trivială, unde fiecare cuvânt își păstrează sensul independent, sau non-trivială, unde sensul este mai complex, rezultând din interacțiunea părților.
Deși anterioare cercetări au arătat că anumite animale, precum păsările și primatele, pot să combine vocalizele în structuri de compoziție trivială, nu au existat dovezi concludente că animalele utilizează compoziționalitatea non-trivială în comunicare. Însă, cercetările conduse de Mélissa Berthet și echipa sa au oferit dovezi solide că bonobo-ii sălbatici (Pan paniscus) prezintă capacitatea de a folosi compoziționalitatea non-trivială în vocalizările lor.
Studiul a analizat 700 de înregistrări de apeluri vocale ale bonobo-ilor și combinațiile acestora, identificând peste 300 de caracteristici contextuale asociate fiecărei vocalizări. Folosind o metodă bazată pe semantica distribuțională, echipa a dedus semnificațiile vocalizărilor individuale și a evaluat relațiile dintre ele. Astfel, au aplicat o abordare în mai mulți pași, similară cu cea utilizată pentru a identifica compoziționalitatea în limbajul uman, și au descoperit că tipurile de apeluri bonobo se integrează în patru structuri compoziționale. Dintre acestea, trei prezentau caracteristici de compoziționalitate non-trivială, sugerează că comunicarea bonobo-ilor are asemănări structurale semnificative cu limbajul uman.
Aceste descoperiri nu doar că subliniază complexitatea comunicării bonobo-ilor, dar și faptul că elementele fundamentale ale limbajului, cum ar fi capacitatea de a construi semnificații din combinații de vocalizări, sunt mai răspândite în regnul animal decât s-a crezut anterior. Aceasta deschide noi perspective în studiul evoluției comunicării și sugerează că măsuri esențiale ale limbajului uman ar putea să existe și în forme de comunicare animală. Studiul servește ca un punct de plecare pentru discuții mai amplasate despre natura și originea limbajului, aducând o nouă lumină asupra specificității comunicării non-umane.
