Cercetătorii de la Mount Sinai au descoperit mecanismele neuronale care permit creierului să evalueze experiențele sociale, evidențiind atât impresiile pozitive, cât și cele negative. Această evaluare este crucială pentru navigarea interacțiunilor sociale, iar un dezechilibru între cele două tipuri de impresii poate conduce la tulburări neuropsihiatrice, cum ar fi tulburarea de spectru autist (TSA) și schizofrenia.
Studiul recent publicat în revista Nature a identificat rolul hipocampului—o parte esențială a creierului responsabilă pentru formarea amintirilor și procesarea emoțională—în reglarea acestor evaluări. Specialiștii au descoperit că în subregiunea CA1 ventral a hipocampului, doi neuromodulatori, serotonina și neurotensina, semnalează valențe opuse. Acești neurotransmițători acționează asupra unor populații neuronale distincte, serotonina prin receptorul 1B, care generează impresii pozitive, și neurotensina prin receptorul 1, care produce impresii negative.
Aceste descoperiri oferă prima dovadă clară a mecanismelor neuronale subiacente evaluării sociale, subliniind importanța unui „comutator neuromodulator” care permite adaptarea comportamentală în funcție de interacțiunile sociale anterioare. Cercetarea a implicat un cadru experimental în care șoarecii au participat la interacțiuni sociale atât negative, cât și pozitive, învățând astfel să asocieze diverse experiențe sociale cu impresii favorabile sau nefavorabile.
Identificarea receptorului neuromodulator specific, serotonina 1B, deschide noi perspective pentru dezvoltarea tratamentelor destinate deficitului de cogniție socială în TSA. Activarea acestui receptor poate restabili impresiile pozitive asociate cu interacțiunile sociale, oferind o bază pentru terapii viitoare.
În concluzie, descoperirile de la Mount Sinai nu doar că contribuie la înțelegerea mecanismelor neuronale ale evaluării sociale, dar și la identificarea de ținte terapeutice care ar putea ajuta la ameliorarea deficitelor cognitive în diverse tulburări neuropsihiatrice. Cercetătorii sugerează că, prin intervenții asupra acestor mecanisme, se pot îmbunătăți semnificativ comportamentele sociale ale indivizilor afectați.
