Cu miliarde de ani în urmă, în perioada de început a Sistemului Solar, o planetă umedă și sărată orbita Soarele, dar un impact catastrofal a dus la distrugerea sa, iar fragmentele au fost împrăștiate în cosmos. Unul dintre aceste fragmente a evoluat în asteroidul Bennu, care recent a fost studiat de sonda americană OSIRIS-REx. Analiza mineralelor recuperate de pe Bennu a dezvăluit o compoziție chimică impresionantă, cu substanțe esențiale pentru viață, ceea ce a surprins comunitatea științifică.
Prof. Sara Russell, mineralog cosmic de la Muzeul de Istorie Naturală din Londra, a declarat că diversitatea moleculor și mineralelor din mostrele de pe Bennu este fără precedent comparativ cu alte eșantioane extraterestre. Această descoperire este parte integrantă a unei noi expoziții a muzeului, intitulată „Spațiul: Ar putea exista viață dincolo de Pământ?”, care se va deschide pe 16 mai.
Se știe că materiale similare, bogate în elemente chimice esențiale, au fost descoperite și în meteoriți, însă compoziția mineralelor de pe Bennu este cu totul remarcabilă. Analizele sugerează că asteroidul provine dintr-o lume cu lacuri subterane de apă sărată, iar evaporarea acestor lacuri a lăsat în urmă un tip de săruri asemănătoare celor întâlnite în lacurile secate de pe Terra.
Cercetătorii au identificat diverse substanțe în mostrele aduse de OSIRIS-REx, inclusiv fosfați, amoniac, aminoacizi esențiali pentru proteine și cele cinci baze nucleice care formează ARN-ul și ADN-ul – elemente fundamentale pentru viață. Aceste descoperiri susțin teoria conform căreia asteroizii asemănători cu Bennu ar fi putut contribui la „însămânțarea” Pământului cu ingredientele necesare pentru evoluția vieții.
Deși viața nu s-a dezvoltat direct pe Bennu, este plauzibil că asteroizi de acest tip au influențat apariția vieții pe Pământ, unde condițiile favorabile au permis formarea primelor organisme capabile să se reproducă, cu mai bine de 3.7 miliarde de ani în urmă. Întrebarea care rămâne este dacă procese similare au avut loc și pe alte corpuri cerești promițătoare, cum ar fi Marte sau lunile gigantice ale lui Jupiter și Saturn: Europa, Ganymede, Titan și Enceladus, care au oceane sub straturi de gheață.
În prezent, două sonde spațiale se îndreaptă spre Europa și Ganymede, iar în 2029, roverul Rosalind Franklin, construit în Marea Britanie, va explora Marte, în căutarea dovezilor de viață. Această direcție de cercetare oferă o speranță pentru descoperiri importante în studierea potențialității existenței vieții în alte colțuri ale Universului.
Prin urmare, descoperirile din analizele mineralelor de pe asteroidul Bennu nu doar că oferă o fereastră asupra originilor chimice ale vieții pe Pământ, dar deschid și o discuție mai largă despre posibilitățile ca viața să existe sau să fi existat în alte părți ale Sistemului Solar. Explorarea continuă a acestor subiecte ar putea schimba înțelegerea noastră despre viața extraterestră și modul în care aceasta ar putea fi interconectată cu evoluția Universului.
