Pe 31 ianuarie 1916, Comisia militară a început lucrările de identificare a victimelor accidentului feroviar de la Ciurea, un incident tragic cu un număr semnificativ de decese și răniți. În primele zile ale anului 1917, echipa a fost copleșită de provocările întâmpinate în procesul de identificare a celor afectați, care au fost duși la spitale din Iași și din împrejurimi.
Procesele-verbale au consemnat datele de identitate, ocupațiile și bunurile victimelor, care au fost ulterior trimise familiilor. Diverse surse memorialistice au variat semnificativ în estimările numărului de morți: de la 200 la 2.500, fiecare autor având o perspectivă diferită asupra tragediei. De exemplu, I.G. Duca vorbește de 800 de morți, în timp ce Constantin Argetoianu estimează peste 500.
Comisia a identificat inițial 8 ofițeri și 92 de soldați români, 42 de militari străini (inclusiv un pilot francez și soldați ruși), precum și 80 de civili. Totalul victimelor a fost consemnat la 374 de morți și 756 de răniți, un raport publicat în ziarul „Mișcarea” din Iași.
Medicul militar Vasile Bianu a furnizat o cifră de 568 de morți, menționând că trenul avea aproximativ 5.000 de pasageri. Această cifră se bazează pe surse documentare, precum declarațiile șefului stației Ciurea, care a estimat că 560 de cadavre au fost îngropate. Răniții au fost tratați în 14 spitale militare, cu un total de 649, incluzând atât militari români, cât și civili. La final, se estimează că numărul de morți a ajuns la 600-650.
Ceremonia de înmormântare a victimelor a avut loc pe 3 ianuarie 1917, desfășurată cu solemnitate în fața unor oficialități locale și reprezentanți ai misiunilor militare. Este considerat cel mai devastator accident feroviar din istoria României, având consecințe profunde asupra societății și infrastructurii din acea perioadă.
Acest incident a fost documentat în articolul „Cea mai mare catastrofă feroviară din istoria României Ciurea, 31 decembrie 1916/13 ianuarie 1917” publicat în revista „Historia”.
