După 1989, istoricii români au încercat să identifice aspecte pozitive în acțiunile regimului comunist. O abordare notabilă a fost identificarea unui național-comunism românesc, bazat pe acțiuni de după 1960, cum ar fi opoziția față de Planul Valev, care viza transformarea României într-o zonă agricolă pentru a sprijini industriile din alte țări socialiste. Acest plan, asociat cu numele economistului Emil Valev, ar fi fost o amenințare reală pentru economia românească și, conform unor autori, chiar o tentativă de distrugere a României.
Istoricii au prezentat eroii din acest tumultuos context, remarcând curajul lor de a se opune influenței sovietice. Totuși, s-a constatat că Valev nu era economist de succes, ci un simplu profesor de geografie economică, iar “planul” înfruntat de liderii comuniști era, de fapt, un articol științific și nu o inițiativă concretă care să amenințe economia națională. Aceasta a dus la o supraevaluare a rezistenței românești în fața Moscovei.
În realitate, Valev a susținut dezvoltarea unei industrii moderne în România, punând accent pe energie hidro-electrică și utilizând resursele Dunării. Hidrocentrala de la Porțile de Fier a fost prezentată ca un model de colaborare între state socialiste. Totuși, Valev nu putea aborda deschis subiecte sensibile din cauza contextului stalinist.
Astfel, istoricii susțin că lupta împotriva Planului Valev ar trebui eliminată din manualele de istorie, astfel încât să nu mai fie perpetuată o propagandă care sugerează o contribuție pozitivă a comunismului în România, țară sub influența sovietică din 1944.
