Acalazia Cardiei: O Afecțiune Rare și Complexe
Definiție și Caracteristici Generale
Acalazia este o afecțiune rară care afectează funcția esofagului, fiind caracterizată prin incapacitatea acestuia de a propulsa alimentele spre stomac. În mod specific, segmentul inferior al esofagului (sfincterul esofagian inferior) nu se relaxează, împiedicând astfel trecerea alimentului. Este o condiție care afectează cel mai frecvent persoanele cu vârste cuprinse între 30 și 60 de ani, având o incidență crescută la femei.
Simptomele Acalaziei
Simptomatologia acalaziei se agravează progresiv în timp. Cele mai comune simptome includ:
- Disfagia: dificultate în înghițire, manifestată prin senzația de blocaj al alimentelor în gât.
- Reflux gastroesofagian: regurgitarea saliva sau a alimentelor în cavitatea bucală.
- Eructații: ragaituri frecvente.
- Vomitări și arsuri la stomac.
- Tuse nocturnă și durere în piept.
- Scădere în greutate din cauza alimentației deficitare.
O acalazie severă se manifestă prin dureri toracice frecvente, oboseală accentuată și malnutriție, cu riscuri de aspirație în căile respiratorii.
Cauzele Acalaziei
Cauza exactă a acalaziei este în mare parte necunoscută. Cele mai susținute ipoteze sugerează degenerarea celulelor nervoase din plexul mienteric al esofagului, ceea ce poate fi rezultatul unei infecții virale sau a unui proces autoimun. Această degenerare duce la contractii excesive ale sfincterului esofagian inferior, limitând astfel trecerea alimentelor.
Factori de Risc
Mai mulți factori pot influența apariția acalaziei:
- Vârsta: cea mai frecventă apariție este între 30 și 60 de ani.
- Alte afecțiuni medicale cum ar fi insuficiența suprarenală, sindromul Allgrove și problemele de natură atopică.
Clasificarea Acalaziei
Acalazia se clasifică în trei tipuri:
- Acalazia de tip 1: caracterizată printr-o activitate motorie minimă, alimentul fiind propulsat doar prin gravitație.
- Acalazia de tip 2: cel mai frecvent diagnostic, cu presiune crescută în esofag.
- Acalazia de tip 3: denumită acalazie spastică, implicând contracturi anormale premature și dureri intense.
Diagnosticul Acalaziei
Diagnosticul se face pe baza istoricului medical și a examenului clinic, fiind completat de teste paraclinice:
- Manometria: măsoară presiunea esofagiană și coordonarea musculară.
- Endoscopia Digestivă Superioară: permite vizualizarea structurii esofagului și a stomacului.
- Radiografia cu Bariu: evidențiază dilatarea esofagului și îngustarea sfincterului.
- pH-metria esofagiană: testează aciditatea esofagului, excludând astfel refluxul gastroesofagian.
Tratamentul Acalaziei
Tratamentul acalaziei include atât opțiuni chirurgicale, cât și nechirurgicale. Scopul principal este de a permite relaxarea sfincterului esofagian inferior:
- Chirurgical: esofagomiotomia laparoscopică sau miotomia Heller, adesea combinată cu fundoplicatura.
- Nechirurgical: dilatatii cu balon sau injectarea cu toxina botulinică, ambele necesitând repetare periodică.
- Medicamente: utilizate rar, include nitrati și blocante ale canalelor de calciu, din cauza efectelor secundare limitate.
Dacă toate aceste metode eșuează, se poate apela la esofagectomie, o procedură mai radicală.
Modificări ale Stilului de Viață
Adoptarea unor modificări în stilul de viață poate fi de mare ajutor. Deși nu există o dietă dovedită eficientă, este recomandat să se evite alimentele care pot îngreuna înghițirea, cum ar fi alcoolul, alimentele acide și carne tare. Consumarea meselor cu cel puțin două ore înainte de somn poate reduce riscurile de regurgitare și simptomele asociate.
Concluzie
Acalazia este o afecțiune cu un impact semnificativ asupra calității vieții. Gestionarea eficientă printr-un tratament adecvat și modificări ale stilului de viață poate contribui la evitarea complicațiilor grave, precum sufocarea și malnutriția. Diagnosticarea timpurie și intervenția corespunzătoare sunt esențiale pentru îmbunătățirea vieții pacienților.
Pentru mai multe informații, sursele utilizate includ Cleveland Clinic, Mayo Clinic și Johns Hopkins Medicine.
