Paradoxul coridorului îngust este un concept descris de Daron Acemoglu și James A. Robinson în cartea lor The Narrow Corridor: States, Societies, and the Fate of Liberty. Ideea centrală a acestui paradox este că libertatea și prosperitatea nu sunt rezultatul unui stat puternic sau al unei societăți slabe, ci al unui echilibru delicat între cele două.
Ce este Paradoxul Coridorului Îngust?
Acemoglu și Robinson argumentează că, pentru ca libertatea să prospere, trebuie să existe un echilibru între puterea statului și capacitatea societății de a-l ține sub control. Dacă statul este prea slab, apar haos și anarhie (cum s-a întâmplat în multe state eșuate din Africa și Orientul Mijlociu). Pe de altă parte, dacă statul este prea puternic și societatea nu poate contrabalansa autoritatea, se instalează tirania și opresiunea (așa cum s-a văzut în regimurile autoritare).
Exemple ale Paradoxului
- China – un stat foarte puternic, dar cu o societate civilă slabă, ceea ce duce la un regim autoritar.
- SUA și Europa de Vest – echilibrul dintre stat și societate a permis dezvoltarea democrației și a libertății economice.
- Libia și Somalia – state slabe, unde societatea nu are instituții puternice care să reglementeze ordinea, ceea ce duce la haos și conflicte interne.
Cum Se Menține În Coridor?
Pentru a menține echilibrul, este nevoie de:
- Instituții puternice, dar responsabile – Statul trebuie să aibă putere, dar să fie limitat de legi și instituții democratice.
- Societate civilă activă – Cetățenii trebuie să aibă mijloace prin care să influențeze guvernarea și să limiteze abuzurile de putere.
- Evoluție constantă – Țările care rămân în coridorul îngust sunt cele care reușesc să ajusteze echilibrul dintre stat și societate în funcție de schimbările economice și sociale.
Acest concept explică de ce unele state reușesc să rămână libere și prospere, în timp ce altele oscilează între anarhie și dictatură.
