Articolul discută despre o piesă de teatru controversată prezentată la Teatrul Național din București (TNB), care a generat controverse datorită modului în care abordează religia. Autorul își exprimă dezacordul față de faptul că statul român, în loc să încurajeze unitatea între oameni, a ales să finanțeze o producție care promite să dezbine societatea. Piesa este descrisă ca fiind una în care religia este batjocorită, iar imaginile cu actori dansând provocator pe cruce subliniază această interpretare.
Critica se concentrează asupra deciziei autorităților de a aloca fonduri publice pentru o astfel de producție, în condițiile în care statisticile arată că majoritatea românilor (peste 99%) au o credință religioasă. Autorul susține că aprobarea finanțării reflectă o lipsă de înțelegere din partea celor din administrație. Considera că cei implicați sunt mai degrabă „proști” decât „nemernici”, aluzie la faptul că în politică s-ar afla mulți care nu au calitățile necesare pentru a ocupa funcții publice.
În concluzie, textul subliniază îngrijorarea față de impactul pe care astfel de decizii îl pot avea asupra coeziunii sociale, sugerând că statul ar trebui să fie un mediator care promovează pacea și respectul între cetățeni, nu un factor de diviziune. De asemenea, se conturează o critică mai amplă la adresa derapajelor din sfera politică și administrativă, care sunt percepute ca fiind rezultatul unui sistem deficitar ce nu mai atrage oameni calificați.
Source link
