Plimbarea cu stropirea sau Plimbarea Tinerilor Junii în căutarea ouălor roșii, în a doua zi de Paște.

Obiceiul Stropitului, sărbătorit în a doua zi de Paște, este o tradiție profund înrădăcinată în mediul transilvănean, practicată de români, maghiari și sași. În Șcheii Brașovului, acest obicei a fost documentat încă din 1740, având parte de o perioadă de interdicție în anii următori din cauza unui incident. Această suspendare temporară a dus la reinterpretarea obiceiului, care, deși părea un ritual consacrat, a suferit modificări esenţiale, iar numele său vechi „Aruncarea în apă” a fost înlocuit cu „Mersul Junilor după ouă roșii”. Această schimbare a fost influențată de parohii de la Biserica Sfântul Nicolae din zonă, conform Muzeului de Etnografie Brașov.

Etnograful Ion Mușlea, în 1931, a detaliat principalele momente ale acestui ritual. Junii se adună în Prund, unde au loc strângeri de fonduri prin oferirea buzduganului „pe disc”. Aceștia se împart în trei grupuri conduse de cele trei șerji, ceea ce simbolizează unitatea și tradiția comunității. Mersul Junilor include colindatul prin Schei, oprindu-se la casele cu fete pentru a le invita să participe la acest obicei. Este un moment important nu doar pe plan social, dar și cultural, reflectând valorile comunității.

În Lunea Paștelui, Junii Tineri se întâlnesc în Piața Prundului, unde cântă Troparul Învierii și se alătură în tradiționala horă, ritualul continuând prin aruncarea buzduganului spre cer. Apoi, junii se împart în cete conduse de armași și vătaf, colindând tot Scheiul și fiind acompaniați de muzicieni. În fiecare casă cu fete, junii sunt întâmpinați cu gustări și ouă roșii, iar fetele sunt stropite cu parfum, conform tradiției locale. Buzduganele utilizate pentru a stropi fetele sunt speciale, făcute anume pentru acest obicei, îmbogățind atmosfera festivă.

Pe parcursul acestor vizite, fetele, îmbrăcate în haine tradiționale, prind flori multicolore pe laibărele lor, accentuând astfel frumusețea momentului. După ce colindă mai multe case în căutarea fetișcanilor nemăritate, Junii Tineri se întorc la Piața Unirii, unde reiau dansul horă și aruncă buzduganul în fața comunității. Această activitate nu este doar o simplă distracție, ci și o modalitate de a reafirma tradițiile și legăturile comunității.

Seara culmină cu o petrecere la casa vătafului, unde Junii și membrii comunității se adună pentru a celebra succesul obiceiului. Petrecerea este o ocazie de interacțiune socială, consolidând astfel legăturile dintre tineri și comunitatea din care fac parte.

Tradiția Stropitului nu este doar o sărbătoare, ci o manifestare a identității culturale, un moment de legătura între generații, evidențiind spiritul comunității din Șcheii Brașovului. Această obicei are un rol semnificativ în păstrarea culturii și tradițiilor locale, fiind un exemplu de cum riturile tradiționale pot evolua și se pot adapta în timp, păstrându-și totodată esența și semnificația inițială.

Debutul acestei tradiții și evoluția ei de-a lungul anilor reflectă schimbările socio-culturale din regiune. Stropitul, cu toate elementele sale festive și ritualice, reunește comunitatea în jurul valorilor comune, sărbătorind nu doar reînvierea spirituală adusă de Paște, ci și legăturile umane care definesc viața cotidiană.

În concluzie, obiceiul Stropitului este o sărbătoare care îmbină tradiția, credința și bucuria comunității, având un impact profund asupra identității culturale a regiunii. Aceasta nu este doar o amintire a trecutului, ci un simbol viu al continuității valorilor și obiceiurilor din Șcheii Brașovului, care se transmit din generație în generație.