Psalmul 118 (Psalmul 119 în numerotarea după Septuaginta) este cel mai lung psalm din Biblie și se remarcă prin frumusețea și profunzimea sa spirituală, fiind compus din 176 de versete grupate pe secțiuni alfabetice în funcție de literele alfabetului ebraic. În cadrul slujbei de înmormântare din tradiția ortodoxă, acest psalm ocupă un loc deosebit, fiind recitat în întregime pentru a însoți sufletul în călătoria sa către veșnicie.
Psalmul 118 este o rugăciune meditativă asupra Legii lui Dumnezeu și un cântec al iubirii pentru voia Lui. Fiecare verset exprimă o legătură profundă cu Creatorul, iar recitarea sa la înmormântare devine o mărturie a credinței și a speranței în mântuirea sufletului. În cele ce urmează, vom explora semnificațiile principale ale Psalmului 118 în contextul slujbei de înmormântare, aducând la lumină rolul său de sprijin spiritual și de încurajare pentru cei rămași.
1. Legea Lui Dumnezeu ca Lumină pentru Calea Sufletului
Psalmul 118 este dedicat aproape în totalitate laudei pentru Legea lui Dumnezeu, descrisă drept o cale de înțelepciune și lumină. Versete precum „Făclie picioarelor mele este Legea Ta și lumină cărărilor mele” (Psalmul 118:105) amintesc că, de-a lungul vieții, Legea Domnului este călăuza care îl ajută pe credincios să meargă pe calea dreptății.
În contextul înmormântării, aceste versete oferă o mângâiere pentru cei care cred că sufletul celui adormit se află sub protecția și călăuzirea lui Dumnezeu. Legea Sa este cea care a luminat drumul credinciosului în viața pământească și tot ea va lumina calea sufletului în trecerea către veșnicie.
2. Rugăciunea de Îndrumare și Protecție a Sufletului
Psalmul 118 conține numeroase versete care sunt rugăciuni pentru îndrumare și sprijin din partea lui Dumnezeu. Cuvinte precum „Păzește-mă după cuvântul Tău, și voi trăi” (Psalmul 118:17) și „Pune în inimă-mi frica Ta, ca să nu greșesc” (Psalmul 118:120) sunt rostiri ale unei inimi smerite care cere protecția divină.
La înmormântare, aceste versete devin o rugăminte colectivă pentru sufletul celui plecat. Credincioșii cer lui Dumnezeu să-l protejeze și să-l conducă în siguranță în Împărăția Lui. Ele exprimă, de asemenea, dorința celor prezenți ca sufletul să fie izbăvit de ispite și să primească harul mântuirii.
3. Dreptatea lui Dumnezeu și Judecata de Apoi
Psalmul 118 aduce adesea aminte de dreptatea lui Dumnezeu, precum și de importanța supunerii față de voia Sa. Versetele „Cercetează-mă după dreptatea Ta și nu mă lăsa să mă abat de la poruncile Tale” (Psalmul 118:29) sunt o mărturisire a înțelegerii omului cu privire la propria limitare și nevoia de îndreptare.
În slujba de înmormântare, aceste versete aduc un mesaj al responsabilității personale. Ele reflectă că fiecare suflet se va înfățișa înaintea lui Dumnezeu și că dreptatea divină este un criteriu suprem pentru trecerea în viața veșnică. Astfel, Psalmul 118 îi invită pe toți cei prezenți să-și amintească de importanța pregătirii pentru acest moment, încurajându-i să trăiască în conformitate cu învățăturile divine.
4. Speranța în Milostivirea și Mântuirea lui Dumnezeu
Un alt aspect important al Psalmului 118 este încrederea în mila lui Dumnezeu și în promisiunea mântuirii. Versetul „Mântuiește-mă, căci am nădăjduit în cuvintele Tale” (Psalmul 118:94) devine o expresie a speranței într-o viață veșnică binecuvântată.
Rostirea psalmului în timpul înmormântării este o rugăciune pentru ca sufletul celui plecat să fie primit în dragostea și mila lui Dumnezeu. Credincioșii își pun nădejdea în mila divină, fiind convinși că iubirea Lui depășește orice neputință omenească. Este o mângâiere pentru cei rămași, căci psalmul le amintește că, deși omul este neputincios, Dumnezeu este iubitor și dornic să-i ofere odihnă celui ce a plecat din această lume.
5. Răbdarea în Fața Încercărilor Vieții
Psalmul 118 vorbește adesea despre răbdarea în fața încercărilor, reflectând o maturitate spirituală ce acceptă suferința ca pe o cale de întărire în credință. „Bine este mie că m-ai smerit, ca să învăț dreptățile Tale” (Psalmul 118:71) este o mărturisire a psalmistului care vede în încercări un mijloc de apropiere de Dumnezeu.
Această idee se aplică și celor rămași, care sunt adesea împovărați de durere și de sentimentul pierderii la înmormântare. Psalmul îi încurajează să accepte suferința cu răbdare, având încredere că și această încercare are un scop în planul divin. Pentru sufletul celui plecat, se rostește speranța că încercările vieții pământești i-au fost spre curățire și sfințire.
6. O Chemare la Pocăință și la Ascultarea de Dumnezeu
Pe măsură ce psalmul avansează, fiecare secțiune amintește despre importanța pocăinței și a ascultării de poruncile lui Dumnezeu. „Inima mea s-a smerit până la sfârșit; întru dreptățile Tale am trăit” (Psalmul 118:112) este o mărturisire a psalmistului care își pune întreaga nădejde în ascultarea de Dumnezeu.
La înmormântare, aceste versete sunt o chemare la pocăință pentru toți cei prezenți. Moartea este un moment în care toți sunt invitați să reflecteze asupra vieții lor, să-și amintească de legile divine și să-și reafirme devotamentul față de Dumnezeu. Psalmul 118 devine astfel un mesaj puternic de introspecție și de angajament față de o viață în ascultare și iubire de Dumnezeu.
7. Rugăciunea pentru odihna sufletului
În final, Psalmul 118 este o rugăciune pentru ca sufletul celui adormit să găsească odihna veșnică. În contextul slujbei de înmormântare, versetele acestui psalm devin o cerere pentru ca Dumnezeu să primească sufletul cu îndurare și să-i ofere odihnă, conform cu făgăduințele Sale. Cuvintele devin o punte de trecere pentru suflet și o binecuvântare care leagă viața pământească de speranța vieții veșnice.
Concluzie
Psalmul 118 este mai mult decât o recitare la înmormântare; este o călăuză și o rugăciune complexă, care aduce mângâiere celor rămași și mijlocește pentru sufletul celui adormit. Prin cuvintele sale, psalmul devine o pledoarie pentru dreptate, milă și speranță, oferind un mesaj de credință și de încredere în promisiunile lui Dumnezeu. El este, în esență, o afirmație a credinței în victoria vieții asupra morții și a dragostei lui Dumnezeu care oferă pace sufletului în călătoria către veșnicie.
