Diverticulii esofagieni: O privire generală
Diverticulii esofagieni sunt saculețe sau buzunare care se formează în exteriorul esofagului și afectează aproximativ 1% din populație. Această afecțiune este rară și, de obicei, nu produce simptome. Diverticulii esofagieni sunt mai frecvent întâlniți la persoanele în vârstă și mai ales la bărbați. Legătura dintre diverticulii esofagieni și disfagie (dificultate în înghițire) este completată de faptul că doar 1-3% dintre pacienții care se prezintă la medic cu disfagie au diverticuli esofagieni.
Cea mai comună formă de diverticul esofagian este diverticulul Zenker. Simptomele variază de la cele minime la severe, cel mai frecvent fiind disfagia, adesea însoțită de regurgitarea alimentelor nedigerate, hipersalivitate, halitoză, scădere în greutate, tuse și aspirație pulmonară.
Clasificarea diverticulilor esofagieni
Diverticulii esofagieni pot fi clasificați în două tipuri principale:
-
Diverticulii de pulsiune (sau diverticuli falși): Conțin doar mucoasa și submucoasa, fiind localizați, în general, la esofagul proximal sau distal. Aceste tipuri de diverticuli se formează din cauza unei presiuni anormale în esofag, adesea ca rezultat al unor condiții precum acalazia cardiei, esofagita eozinofilică sau spasmele esofagiene. Relaxarea inadecvată a sfincterului esofagian superior poate contribui la dezvoltarea diverticulilor de pulsiune.
- Diverticulii de tractiune (sau diverticuli adevărați): Implică toate straturile peretelui esofagian și rezultă dintr-o tracțiune constantă asupra esofagului. Aceștia sunt localizați în esofagul mediotoracic și pot apărea din cauza afecțiunilor precum histoplasmoza, tuberculoza sau cancerul pulmonar.
Tipuri de diverticuli
Principalele tipuri de diverticuli esofagieni includ:
- Diverticulul Zenker: Cel mai frecvent, situat în treimea superioară a esofagului și considerat un diverticul fals.
- Diverticulul Killian-Jamieson: Un diverticul rar, localizat la nivelul esofagului cervical, cauzat de slăbiciunea congenitală a țesuturilor.
- Diverticulul medioesofagian: Localizat în treimea mijlocie, este un diverticul adevărat.
- Diverticulul epifrenic: Localizat în treimea inferioară și este, de asemenea, considerat un diverticul fals.
Diagnosticarea diverticulilor esofagieni
De obicei, diverticulii esofagieni sunt descoperiți incidental în timpul investigațiilor pentru alte afecțiuni. Diagnosticul se bazează pe istoricul medical, examenul clinic și explorările paraclinice. Tehnicile utilizate pentru diagnostic includ:
- Tranzitul baritat: O radiografie cu bariu care oferă informații despre dimensiunea și localizarea diverticulilor.
- Endoscopia digestivă superioară: Permite vizualizarea esofagului, dar poate prezenta riscuri, inclusiv perforația esofagului.
- Testele de manometrie: Detectează tulburările motorii ale esofagului care pot contribui la apariția diverticulilor.
Diagnostic diferențial
Este important să se diferențieze diverticulii esofagieni de alte condiții, cum ar fi:
- Acalazia cardiei
- Strictura esofagiană
- Cancerul esofagian
- Boala de reflux gastro-esofagian
Complicațiile posibilității
Complicațiile diverticulilor esofagieni, deși rare, pot include:
- Obstrucția esofagiană
- Carcinom cu celule scuamoase
- Perforația esofagiană
Tratamentul diverticulilor esofagieni
Tratamentul depinde de severitatea simptomelor:
- Diverticulii asimptomatici: În general, nu necesită tratament, mai ales în cazul diverticulilor medioesofagieni și epifrenici.
- Diverticulii simptomatici: Pot necesita tratamente endoscopice sau chirurgicale, cum ar fi diverticulectomia (îndepărtarea diverticulului), inversiunea diverticulară, miotomia și diverticulopexia. Cea mai frecventă procedură implică miotomia asociată cu îndepărtarea diverticulului prin metode endoscopice.
Dacă intervențiile chirurgicale nu sunt posibile, se recomandă modificări dietetice, cum ar fi consumarea de alimente fierte sau cu consistență moale pentru a preveni acumularea alimentelor în diverticul.
Prognostic și perspective
Prognosticul pacienților cu diverticuli esofagieni depinde de starea generală de sănătate, vârstă și comorbiditățile asociate, dar majoritatea pacienților raportează o dispariție rapidă a simptomelor după tratamentul chirurgical. Rata de succes a intervențiilor chirurgicale curative depășește 90%, iar pacienții beneficiază de o calitate a vieții îmbunătățită.
Deși diverticulii esofagieni rămân adesea asimptomatici, este esențial să fie identificați și gestionați corespunzător pentru a preveni potențialele complicații.
