În data de sâmbătă, Istanbul a fost scena unor proteste masive împotriva închiderii primarului Ekrem Imamoglu, un antagonism electoral important pentru președintele Recep Tayyip Erdogan. Aceste demonstrații, considerate cele mai mari din ultimul deceniu în Turcia, au fost răspunsul a sute de mii de cetățeni care au ieșit pe străzi în întreaga țară în urma arestării și detenției lui Imamoglu, care se confruntă cu acuzații de corupție și primire de mită. Majoritatea protestelor au fost pașnice, deși aproape 2.000 de persoane au fost reținute de către autorități.
Partidul Republican al Poporului (CHP), principalul partid de opoziție, a organizat o manifestație de amploare intitulată “Libertate pentru Imamoglu” în zona Maltepe din Istanbul. Participanții, care au venit cu steaguri turcești și bannere în sprijinul primarului, au transmis mesaje de nesupunere față de autorități. Unii demonstranți au subliniat deteriorarea încrederii în justiție și în economie, cerând “drepturi, lege și justiție.”
Reacția guvernului turc, pe de altă parte, a fost una de negare a influențelor politice asupra sistemului judiciar, subliniind că instanțele de judecată își exercită funcțiile în mod independent. În contrast, critici din partea partidelor de opoziție și a organizațiilor pentru drepturile omului au caracterizat cazul lui Imamoglu drept o strategie de eliminare a unei amenințări electorale pentru Erdogan.
Ministrul de Interne, Ali Yerlikaya, a declarat că aproape 1.900 de protestatari au fost reținuți, dintre care 260 se află acum în stare de arest preventiv în așteptarea procesului. Erdogan a descris protestele ca fiind un “show” și a avertizat cu privire la consecințele legale pentru cei care continuă cu astfel de acțiuni, cerând totodată opoziției să înceteze provocările la adresa societății turce.
Această situație subliniază tensiunile politice din Turcia și provocările cu care se confruntă democrația turcă, în contextul în care Erdogan a condus țara timp de peste două decenii, având o influență semnificativă asupra instituțiilor statului, inclusiv asupra celui judiciar. Protestele constituie o reacție semnificativă a societății civile față de ceea ce ei consideră a fi o escaladare a abuzurilor de putere și o încălcare a drepturilor fundamentale, iubind libertatea de exprimare și drepturile omului.
Peste toate acestea, populația a demonstrat o voință clară de a-și face auzită vocea în fața unei autorități considerate din ce în ce mai represive, iar protestele lui Imamoglu ar putea reprezenta un punct de cotitură în atmosfera politică din Turcia.
Source link
