Castelul Corvinilor, una dintre cele mai importante construcții medievale din Transilvania, a suferit mari distrugeri în urma incendiului din 1854, însă ușa închisorii medievale a supraviețuit acestui dezastru. Aceasta este singura ușă originală din lemn a castelului, datând de peste cinci secole, și are o semnificație istorică deosebită. Ușa a fost restaurată în 2021, păstrând astfel o parte din istoria tumultoasă a castelului.
Temnița castelului, ce se află în spatele ușii masive, a fost locul de naștere al multor legende și controverse. Deși o poveste populară susține că Vlad Țepeș a fost închis aici timp de șapte ani, cercetările istorice demonstrează că închisoarea a fost construită mult mai târziu, în secolele XVI-XVII, excludând astfel posibilitatea ca „Dracula” să fi fost vreodată prizonier în acest loc. Închisoarea a fost activă în timpul Răscoalei lui Horea din 1784, când peste 100 de iobagi, acuzați de răscoală, au fost închiși acolo. Aceștia au fost salvați de la execuție de un ofițer austriac care a intervenit în favoarea lor, refuzând să execute ordinul nobililor.
Temnița medievală era un spațiu sumbru, cu locuri ascunse de tip „oubliette”, unde condamnații erau lăsați să moară uitați. De-a lungul anilor, multe dintre caracteristicile originale ale temniței au fost pierdute, ea fiind transformată într-o afumătoare. Totuși, ușa, care a rezistat vremii, rămâne un simbol important al istoriei castelului.
După incendiul din 1854, Castelul Corvinilor a fost lăsat în ruină timp de 15 ani, atrăgând totuși vizitatori dornici să descopere acest monument medieval. În 1862, geologul englez David Thomas Ansted a observat că multe părți ale castelului erau distruse și că starea sa era periculoasă.
Salvarea monumentului a început după ce Comisia Centrală Imperială și Regală pentru Cercetarea și Conservarea Monumentelor Arhitecturale a fost informată despre incendiul devastator de la Hunedoara. În 1857, această comisie a recomandat trimiterea unui expert pentru a evalua situația și a dezvolta un plan de restaurare. Deși statul austriac a fost solicitat să sprijine financiar reparațiile, alocările bugetare au fost insuficiente, Ministerul Comerțului aprobând doar o sumă mică în comparație cu nevoile reale de restaurare.
Din 1870, Castelul Corvinilor a intrat într-un amplu proces de restaurare, care a durat până la începutul secolului XX. Acest demers a permis salvarea monumentului și a contribuit la restabilirea prestigiului și frumuseții castelului, mult mai afectat de incendiul din 1854.
Ușa închisorii, reprezentând o porțiune centrală din istoria castelului, continuă să fie un punct de atracție pentru vizitatori, amintind de legăturile complexe dintre trecutul medieval al Transilvaniei și miturile ce l-au înconjurat. Castelul Corvinilor rămâne un simbol al istoriei și culturii românești, chiar și în urma încercărilor sale de a supraviețui de-a lungul anilor.
