Găurile negre supermasive, deși adesea percepute ca monștri care consumă materie constant, pot rămâne inactive pentru perioade extinse. Acest lucru a fost demonstrat de gaura neagră din centrul galaxiei SDSS1335+0728, situată la 300 de milioane de ani-lumină de Pământ, în constelația Fecioarei. Această gaură neagră a devenit activă după ce a fost inactivă timp de zeci de ani, brusc emitând cantități fără precedent de raze X.
Activitatea neobișnuită a galaxiei a început în 2019, când a început să strălucească, atrăgând atenția astronomilor. Prin studierea acestui fenomen, cercetătorii au ajuns la concluzia că activitatea era rezultatul „reactivării” găurii negre, ducând la clasificarea galaxiei ca nucleu galactic activ, conform raportărilor de la Phys.org. Paula Sánchez Sáez, un cercetător de la Observatorul European de Sud, a menționat că, în urma observațiilor inițiale, nu s-au găsit dovezi de emisii X, dar în februarie 2024, echipa condusă de Lorena Hernández-García de la Universitatea Valparaiso din Chile a început să observe explozii de raze X la intervale aproape regulate.
Aceste evenimente rare, denumite erupții cvasiperiodice (QPE), oferă astronomilor ocazia unică de a observa o gaură neagră care se trezește. Conform explicațiilor lui Hernández-García, QPE-urile sunt fenomene de scurtă durată și aceasta a fost prima dată când s-a observat un astfel de fenomen în timp real. Găurile negre sunt capabile să acapareze și să sfâșie materia din apropierea lor, creând un disc de acreție luminos din materia capturată, cum ar fi cea provenind de la o stea. Se crede că erupțiile cvasiperiodice pot fi generate de interacțiuni între discul de acreție și un alt obiect, cum ar fi o stea sau o gaură neagră mai mică, deși nu există dovezi că gaura neagră din SDSS1335+0728 a distrus vreuna dintre stele.
Particularitatea acestui tip de erupții observat la gaura neagră din SDSS1335+0728 este semnificativă. Exploziile de raze X au fost raportate ca fiind de zece ori mai lungi și mai luminoase decât erupțiile tipice, conform lui Joheen Chakraborty, doctorand la Institutul de Tehnologie din Massachusetts (MIT). Fiecare erupție produce de o sută de ori mai multă energie decât a fost observată în alte cazuri, având cea mai lungă cadență înregistrată, de aproximativ 4,5 zile între erupții.
Acest fenomen nu doar că atrage atenția asupra comportamentului găurilor negre, dar și asupra implicațiilor mai ample pe care acestea le au asupra formării și evoluției galaxiilor. Găurile negre supermasive sunt un element esențial în înțelegerea structurii și dinamicii universului. De asemenea, această descoperire subliniază complexitatea mediului din jurul găurilor negre și importanța cercetării continue în acest domeniu.
În concluzie, observațiile recente ale găurii negre din SDSS1335+0728 oferă o fereastră rară pentru a studia comportamentul acestor entități misterioase. Activitatea sa mai intensă și mai regulată deschide noi căi de explorare în astronomia modernă, permițând astronomilor să observe în timp real cum găurile negre își influențează mediul galactic și, în același timp, să exploreze legile fizicii în condiții extreme. Aceasta ar putea avea un impact semnificativ asupra înțelegerii noastre generale a universului și a viitorului cercetărilor în astronomie.
