Recent, o analiză chimică a Pietrei Altarului din Stonehenge a contestat teoria conform căreia aceasta provine din Țara Galilor, descoperind că, de fapt, piatra are originea în bazinul Orcadian din Scoția, la aproximativ 750 km distanță de situl preistoric. Această realizare, de către o echipă de cercetători de la Universitatea Curtin din Australia, lansează noi întrebări despre posibilele rute comerciale ale vremii și modul în care acele pietre masive erau transportate.
Piatra Altarului, fiind cea mai mare dintre pietrele non-sarsen din Stonehenge, a fost anterior asociată cu zona Brecon Beacons din Țara Galilor. În acest context, munca echipei de cercetare a fost crucială: analiza compoziției chimice a starurilor minerale dintr-un bloc masiv de gresie de 6 tone și dimensiuni de 5 metri pe 1 metru a relevat o „amprentă chimică” specifică. Această amprentă coincide cu rocile din nord-estul Scoției, diferind astfel de cele din sud-estul Țării Galilor.
Potrivit lui Anthony Clarke, autorul principal al studiului, mineralele analizează vârste cuprinse între 1.000 și 2.000 de milioane de ani, sugerându-se o origine scotiană. Studiul, publicat în revista Nature, contrazice cercetări anterioare și sugerează că acum se va căuta cu mai multă precizie locul exact de origine a pietrei.
Descoperirea unei asemenea origini scoțiene ridică întrebări remarcabile despre mijloacele de transport folosite în neolitic, în jurul anului 2600 î.Hr. Clarke și colegii săi indică faptul că transportul unei pietre atât de mari implică o organizare socială complexă și metode de transport avansate, inclusiv posibile rute maritime de-a lungul coastei britanice. Chris Kirkland, coautor și profesor la Curtin, subliniază că această realizare sugerează o societate mult mai bine organizată decât se credea anterior în perioada neolitică britanică.
Astfel, cercetarea nu doar că oferă o nouă perspectivă asupra originii Pietrei Altarului, dar evidențiază și nivelul de coordonare socială în cadrul comunităților neolitice, indicând existența unor rețele comerciale extinse și metode de transport sofisticate, care ar putea schimba modul în care înțelegem organizația socială din acea perioadă.
Unele dintre informațiile suplimentare menționate includ alte descoperiri legate de Stonehenge, cum ar fi „Stonehenge-ul din Sahara” și recentul vandalism asupra monumentului, evidențiind interesul constant și controversele din jurul acestui sit preistoric iconic. Această cercetare deschide calea pentru o înțelegere mai profundă a modului în care popoarele antice interacționau și se organizau, având efecte semnificative asupra studiilor viitoare în arheologia britanică.
