Arheologii din Israel au descoperit o moșie agricolă veche de 1.600 de ani în Kafr Qasim, oferind o privire detaliată asupra dezvoltării și prosperității comunității samaritene din Antichitate. Săpăturile, coordonate de Autoritatea pentru Antichități a Israelului (IAA) și finanțate de Ministerul Construcțiilor și Locuințelor, au rezultat într-o serie de descoperiri semnificative.
Sit-ul, cunoscut sub numele de Khirbet Kafr Ḥatta, este istoric recunoscut drept locul de naștere al lui Menandru, un magician samaritean asociat cu tradițiile gnostice și creștinismul timpuriu. Așezarea datează din perioada romană târzie până în cea bizantină (secolele IV–VII e.n.), fapt ce reflectă continuitatea culturală și economică a acestei comunități.
Directorii săpăturilor, Alla Nagorsky și dr. Daniel Leahy Griswold, menționează că dimensiunea clădirilor descoperite și calitatea mozaicurilor subliniază bogăția comunității samaritene. Printre cele mai notabile descoperiri se numără un mozaic cu motive geometrice, frunze de acant și reprezentări realiste ale diferitelor roade, cum ar fi strugurii și anghinarea. O inscripție grecească care urează „Noroc bun!” a fost găsită la intrarea într-o cameră, evidențiind identitatea locală.
Săpăturile au scos la iveală și o presă de ulei, un depozit mare și o miqveh, baie rituală, ceea ce sugerează o practică de producție a uleiului de măsline în condiții de puritate rituală. Arheologii sugerează că forma complexă a presei, cu diviziuni pentru producție și camere auxiliare, reflectă o organizare sofisticată a activității agricole.
De-a lungul anilor, amenajările din zonă s-au schimbat semnificativ. Complexele rezidențiale au fost înlocuite cu construcții agricole, iar zidurile noi au distrus mozaicuri mai vechi. Aceste transformări au fost influențate de Revoltele Samaritenilor din secolele V–VI e.n., provocate de măsurile restrictive ale autorităților bizantine asupra minorităților religioase.
Nagorsky explică faptul că, spre deosebire de alte așezări samaritene distruse, moșia din Kafr Qasim a păstrat utilizarea și identitatea samariteană, dovedită prin descoperirea lămpilor de ulei specifice comunității. Această constatare sugerează o continuitate a tradițiilor culturale, în ciuda tumultelor istorice, și permite o reconstrucție mai nuanțată a istoriei samaritenilor.
IAA a anunțat planuri de conservare a sitului, care vor fi realizate în paralel cu dezvoltarea urbană a zonei, asigurându-se astfel că atât identitatea istorică, cât și cea modernă sunt respectate. Această abordare proactiva sugerează un angajament față de patrimoniul cultural și față de comunitatea locală.
În concluzie, săpăturile de la Kafr Qasim ilustrează nu doar bogăția anterioară a comunității samaritene, ci și adaptabilitatea și continuitatea sa în fața schimbărilor istorice majore. Acest sit oferă o oportunitate unică de a studia evoluția istorică a samaritenilor și impactul pe care l-au avut asupra regiunii de-a lungul secolelor.
