Nicolae Ceaușescu a folosit vânătoarea ca instrument de propagandă politică, dorind să se prezinte ca un „mare vânător”. Deși a împușcat multe animale, în realitate, stilul său de vânătoare era lipsit de respect față de reguli, împușcând fără milă orice animal care-i apărea în față, inclusiv specii protejate. Această activitate i-a adus popularitate în rândul diplomaților din România, pe care îi invita la vânătorile organizate cu mare pompă, an de an, în Pădurea Albele, situată la 45 km de București.
Pădurea era renumită pentru organizarea acestor evenimente grandioase, fiind amenajată special pentru a facilita vânătoarea. Structura pădurii includea parcele cultivate cu plante atrăgătoare pentru fazani, asigurând un mediu propice atât pentru vânători, cât și pentru păsări. Inginerul silvic Vasile Crișan, care s-a ocupat de organizarea acestor partide de vânătoare timp de două decenii, descria efortul imens depus de toți cei implicați.
Organizarea vânătorilor implica un număr mare de persoane, inclusiv silvicultori și gonaci. De exemplu, într-o partidă din 1969, au fost implicați peste 130 de oameni. Participanții, inclusiv diplomați și oficiali de rang înalt, erau instruiți în privința regulilor de siguranță, însă riscurile erau totuși mari având în vedere numărul participanților și al armelor.
În ciuda așteptărilor, rezultatele acestor vânători erau adesea dezamăgitoare. Specialistul menționa că majoritatea fazanilor erau împușcați nu de vânători reali, ci de oficiali care nu aveau experiență în acest domeniu. Chiar și pentru a oferi un trofeu fiecărui diplomat, organizatorii erau nevoiți să sacrifice fazani din voliere.
Anual, devenea tot mai complicat să se organizeze vânătorile, numărul invitaților crescând la 70-80. Aceasta a condus la organizarea simultană a mai multor partide de vânătoare în păduri diferite. Ceaușescu a participat la vânătorile pentru diplomați până în 1974.
După un incident tragic în 1981, când un diplomat libian a fost ucis accidental la o partidă de vânătoare, Ceaușescu a interzis aceste activități oficiale cu străini, punând astfel capăt unei tradiții care a durat aproape un deceniu. Vânătoarea, o pasiune care a servit ca mijloc de propagandă, a avut un final brusc, iar Ceaușescu a rămas cunoscut pentru stilul său brutal și lipsit de scrupule.
