Cercetătorii de la Institutul SETI au descoperit că evoluția orbitală a cometelor de lungă perioadă din Sistemul Solar nu este influențată doar de atracția gravitațională a Soarelui, ci și de mișcarea acestuia. Stuart Pilorz, liderul studiului, subliniază că Soarele și planetele orbitează în jurul unui centru comun de masă, numit baricentru, pe care cercetătorii l-au ignorat adesea în modele numerice care simplifică calculele prin plasarea Soarelui în centru, având în vedere că este cel mai masiv corp solar.
Această abodare tradițională nu explică în mod adecvat comportamentul cometelor de lungă perioadă, care au perioade de orbită mai mari de 200 de ani. Cometele petrec mare parte din timp departe de Sistemul Solar, unde influența baricentru este mai puternică decât cea a Soarelui. Cu toate acestea, în momentul în care aceste comete se apropie de orbită lui Jupiter, influența Soarelui devine semnificativă.
Cometele, în această dinamică, își pierd particule, care formează un flux de meteoroizi. Deși inițial aceste fluxuri sunt subtile și statistic improbabile să intersecteze Pământul, unele dintre aceste particule se întorc în timp, creând ploi de meteori. Peter Jenniskens, coautor al studiului și astronom la SETI și NASA, remarcă progresul domeniului în predicția acestor ploi de meteori și corelează mișcarea acestor fluxuri cu oscilația Soarelui în jurul baricentrului, un fenomen ce se repetă aproximativ la fiecare 60 de ani datorită influenței planetelor precum Jupiter și Saturn.
Studiul recent a confirmat prin simulări că aceste fluxuri de meteori nu sunt doar influențate de structuri gravitaționale ale planetelor, ci de impulsurile gravitaționale pe care meteoroizii le primesc atunci când intră în zona de influență a Soarelui. Aceste „salturi” influențează înclinația și nodul orbital al meteoroizilor, modificându-le traiectoriile și contribuind astfel la dispersia fluxului de meteori.
Rezultatele acestui studiu sunt importante în înțelegerea dinamicii Sistemului Solar și a modelării previziunilor meteorice. Incluzând mișcarea Soarelui în modelele de predicție, cercetătorii pot obține o mai bună precizie în estimarea activităților meteorice din perspectiva meteoriților.
Cercetarea a utilizat date pentru a determina vârstele a peste 200 de fluxuri de meteori provenind de la comete de lungă perioadă, oferind o base solidă pentru analiza lor. În concluzie, studiul clarifică o serie de concepții vechi despre modul în care cometele și meteoroizii interacționează și subliniază necesitatea de a integra factori mai complexi în modelele astronomice.
