
Felix Mendelssohn, nascut pe 3 februarie 1809 la Hamburg, a fost un compozitor, dirijor, pianist și profesor de origine evreiască, provenind dintr-o familie înstărită. Tatăl său, Abraham Mendelssohn, era un bancher de succes, iar mama, Lea, o pianistă talentată. Mendelssohn a fost al doilea dintre cei patru copii ai familiei și a avut o relație deosebită cu sora sa mai mare, Fanny, care a fost, de asemenea, o muziciană talentată. Cu toate acestea, Fanny nu a beneficiat de recunoașterea și succesul meritat datorită normelor sociale conservative ale vremii.
Familia Mendelssohn a renunțat la religia iudaică și s-a integrat în societatea germană, numele de familie fiind modificat cu particula „Bartholdy”. La vârsta de 2 ani, Felix s-a mutat cu familia la Berlin, unde casa lor a devenit un salon pentru intelectualii vremii. Educatia lui Felix a fost realizată în principal acasă, unde a studiat pianul, vioara, limbile străine, pictura, și a fost expus la diverse influențe culturale.
Talentele muzicale ale lui Felix au fost evidente încă din copilărie. A început să ia lecții de pian de la mama sa, pe care le-a continuat cu Ludwig Berger și, ulterior, cu Carl Friedrich Zelter, care i-a influențat profund cariera. Primul său concert a avut loc la 9 ani, iar familia a organizat concerte-matineu la reședința lor, unde Felix a putut să-și prezinte compozițiile.
O întâlnire crucială din viața sa a fost cea cu Goethe, la vârsta de 12 ani, cu care a păstrat corespondența și a fost inspirat să compună lucrări inspirate de scrierile acestuia. În această perioadă, a început să compună opere importante, producând 13 simfonii pentru ansamblu de coarde și lucrări camerale. Prima sa lucrare publicată a fost un cvartet pentru pian la 13 ani, iar la 15 ani a scris prima sa simfonie pentru orchestră.
Începând cu vârsta de 16 ani, Mendelssohn a realizat creații spectaculoase, precum Octetul de coarde în Mi bemol major și uvertura la „Visul unei nopți de vară”, aceasta din urmă inclusiv cu celebrul Marș nupțial. Criticii și contemporanii l-au comparat cu Mozart datorită talentului său deosebit și precoce.
Un moment cheie al carierei lui Mendelssohn a fost la 20 de ani, când a organizat un concert la Berlin cu oratoriul „Patimile după Matei” de Bach, readucând astfel în atenția publicului lucrările marelui compozitor. Această reînviorare a muzicii lui Bach a avut un impact semnificativ asupra culturalizării muzicale din epoca sa.
Mendelssohn a reușit să câștige recunoaștere și susținere pe parcursul vieții sale, devenind un nume respectat în lumea muzicală, atât ca executant, cât și ca compozitor. A avut o existență fericită și materială, fiind un exemplu notabil în contrast cu biografiile altor mari compozitori ai vremii, care au dus adesea vieți marcate de suferință și dificultăți. Mendelssohn a murit prematur, la doar 38 de ani, dar a lăsat în urma sa o moștenire muzicală semnificativă, motiv pentru care este astăzi considerat unul dintre cei mai importanți compozitori ai secolului al XIX-lea.