Un studiu recent a explorat modul în care evenimentele traumatice afectează corpul uman, analizând în special sistemul nervos autonom, sistemul imunitar inflamator și sistemul endocrin. Rezultatele indică faptul că modificările induse de traume la nivel biologic persistă chiar și după ce victimele raportează o stare psihologică bună, sugerând că organismul „își amintește” trauma, chiar și atunci când mintea a început să uite.
Cercetările anterioare au arătat că supraviețuitorii mai multor tipuri de traume, inclusiv cei care au supraviețuit terorismului, demonstrează modificări evidente în corp, care se pot manifesta prin markeri biologici precum o frecvență cardiacă mai mare, o reactivitate autonomă crescută, precum și niveluri ridicate de cortizol salivar. Studiul recent s-a concentrat pe 60 de supraviețuitori ai atentatului din Oklahoma City din 1995, efectuând o evaluare retrospectivă pe termen lung a acestora.
Cercetătorii au comparat biomarkerii supraviețuitorilor cu cei ai unui grup de control format din 23 de persoane care nu au experimentat traume severe. De asemenea, au realizat interviuri pentru a evalua starea mentală a participanților. Rezultatele au arătat că scorurile pentru tulburarea de stres post-traumatic (PTSD) și depresie erau relativ scăzute și nu diferau semnificativ de cele ale grupului de control. Totuși, supraviețuitorii au raportat o stare generală de sănătate fizică mai precară.
Aceste descoperiri sugerează că reacțiile biologice la stres nu se reflectă neapărat în percepția subiectivă a stării psihologice a supraviețuitorilor. În mod curios, efectele pe termen lung ale traumei sunt mai clare la nivel fiziologic decât psihologic. Dr. Rachel Zettl, co-autoarea studiului și profesor asistent clinic la University of Oklahoma College of Medicine, a afirmat că sistemele biologice afectate de traumă pot să nu mai revină la un nivel de bază normal și că procesele biologice „își amintesc” trauma la fel de bine ca și mintea.
Acesta este, de asemenea, primul studiu cuprinzător care investighează răspunsurile biologice la stres pe termen lung în trei sisteme fiziologice distincte pentru supraviețuitori ai aceluiași eveniment traumatic. Rezultatele ridică întrebări importante cu privire la sănătatea pe termen lung a persoanelor care au experimentat traume extreme.
În concluzie, studiul sugerează că impactul pe termen lung al traumelor este mai mult decât o problemă de sănătate mintală; modificările fiziologice sunt de asemenea relevante, iar înțelegerea acestora poate ajuta la crearea unor intervenții mai eficiente pentru cei afectați. Aceasta subliniază necesitatea unui comportament multidisciplinar în tratamentul și sprijinul persoanelor care au suferit traume, cu scopul de a aborda atât aspectele psihologice, cât și cele fiziologice ale recuperării.
