Rodric Braithwaite, în lucrarea sa “Moscow 1941. A City and Its People at War” (2006), analizează impactul războiului asupra Moscovei și a populației acesteia. Cartea, tradusă în română sub titlul “Moscova, 1941. Sfârșitul Blitzkriegului” (2015), oferă o privire detaliată asupra circumstanțelor din acea perioadă.
Un aspect captivant prezentat în carte este decizia Biroului Politic de a muta mumia lui Lenin din mausoleul din Piața Roșie, o acțiune ce avea atât o semnificație simbolică, cât și politică. Această manevră a avut loc în contextul temerilor legate de bombardamentele germane. La sfârșitul lunii iunie 1941, conducerea sovietică a decis să transfere corpul lui Lenin într-un loc mai sigur, la Tiumen, aflat în Siberia. Această ascundere amintește de măsuri similare luate în alte situații istorice, cum ar fi protejarea capului lui Mihai Viteazul în timpul Primului Război Mondial.
Pe 3 iulie, Ilia Zbarski și colegul său Mardașov au fost informați despre operațiunea de mutare a mumiilor. Aceasta a fost un proces complex, care a implicat utilizarea unor echipamente specializate pentru conservarea corpului. Mumia lui Lenin a fost plasată într-un sicriu din lemn, acoperit cu parafină, iar întregul transport a fost escortat de personal militar.
Trenul care transporta mumia a plecat pe 3 iulie și a ajuns la Tiumen pe 7 iulie, întâmpinată de oficialii locali care știau deja la ce se referea “obiectul special”. La Tiumen, corpul lui Lenin a fost relocat temporar într-o clădire agricolă, care deși nu era optimă, oferea un minim de siguranță.
Între timp, la Moscova, mausoleul a fost camuflat cu schele metalice și o prelată neagră, pentru a-i păstra iluzia de intact. Această măsură a generat speculații în rândul populației, care credea că Lenin este încă acolo, simbolizând astfel rezistența națională.
Importanța acestor simboluri naționale subliniază nevoia societății ruse de a se proteja de pierderi emoționale în vremuri de criză. Un exemplu similar este mormântul lui Tolstoi, care nu a putut fi mutat, subliniind atașamentul cultural față de moștenirea istorică. Această preocupare pentru simboluri sugerează complexitatea reacțiilor emoționale ale rușilor față de evenimentele catastrofale care se desfășurau în acele zile.
Astfel, povestea mutării mumiilor lui Lenin reunește teme de rezistență, protejare a simbolurilor culturale și adaptare în fața amenințărilor externe, constituind un capitol semnificativ în istoria Moscovei în 1941.
