William Shakespeare, renumit poet și dramaturg englez, a murit pe 23 aprilie 1616 în orașul său natal, Stratford-upon-Avon, având 52 de ani. Circumstanțele morții sale rămân neclare, alimentând speculații istorice. Vicarul bisericii locale a consemnat într-un jurnal, la aproximativ cinci decenii după decesul său, că Shakespeare a decedat după o petrecere alături de colegii săi scriitori, Ben Jonson și Michael Drayton, sugerând că ar fi contractat o febră, posibil tifos. Aceasta rămâne o ipoteză, fără dovezi concrete.
În timpul vieții, Shakespeare a avut un oarecare succes financiar și recunoaștere, însă teatrul nu era considerat o formă înaltă de artă. Înmormântarea sa modestă la Biserica Holy Trinity reflectă statutul său ca pensionar respectabil, mai degrabă decât ca o vedetă culturală.
Deși moartea sa a fost o pierdere semnificativă pentru contemporani, aprecierea pentru opera sa a crescut considerabil în anii care au urmat. În 1623, doi dintre prietenii săi, John Heminge și Henry Condell, au publicat „First Folio”, o colecție de lucrări ce a avut un impact profund asupra recunoașterii operei sale. În prefața acestei ediții, Ben Jonson a prezis că Shakespeare va fi considerat „nu un scriitor al unei epoci, ci al tuturor timpurilor”.
Moștenirea lui Shakespeare a continuat să evolueze de-a lungul secolelor, iar astăzi este văzut ca unul dintre cei mai mari scriitori din istorie, cu opere traduse și adaptate în întreaga lume. Piesele sale au inspirat zeci de filme și continuă să fie studiate și performate la o scară globală, reafirmându-i statutul de „Bard din Avon”.
