În istoria comunismului, căderea liderilor de la putere s-a desfășurat întotdeauna în circumstanțe dramatice. Niciun conducător din URSS sau din Europa de Est nu a părăsit funcția de bunăvoie. De cele mai multe ori, demisia sau înlăturarea acestora a avut loc doar prin moartea lor, iar, cu excepția lui Lenin, aceasta a semnificat și dispariția lor din conștiința publicului și critici acerbe din partea societății. După această tăcere inițială care se instala în urma morții liderilor precum Stalin, Gheorghiu-Dej sau Brejnev, societatea trecea treptat la critici tot mai violente.
Există și exemple de lideri comunisti care au fost demisi în timpul vieții, precum Hrușciov, Ana Pauker sau Miron Constantinescu, dar aceste evenimente s-au desfășurat întotdeauna în secret, fiind urmate de o excludere din viața publică. Această dinamică a căderii liderilor scoate în evidență natura totalitară a comunismului, în contrast cu democrații, unde demisia sau pierderea puterii este un act normal, iar foștii conducători continuă să joace un rol activ în viața politica.
Un exemplu notabil de plecare din funcție într-un mod democratic este demisia lui Mihail Gorbaciov, care a avut loc pe 25 decembrie 1991. Momentul demisiei sale a fost transparent și acoperit de o presă liberă, iar Gorbaciov nu a fost abandonat de anturajul său, care l-a sprijinit organizând o recepție. Spre deosebire de liderii anteriori, demisia lui Gorbaciov nu a fost percepută ca o tragedie, ci ca un eveniment firesc. Această normalitate a demisiei sale este crucială pentru înțelegerea evoluției societății rusești.
Astfel, Gorbaciov devine simbolul unei transformări profunde în conștiința colectivă a societății rusești, care s-a realizat în timpul perestroikăi. Este semnificativ că o asemenea plecare a unui leader sovietic a fost posibilă, ceea ce sugerează că societatea a suferit mutații esențiale în gândire și în percepția asupra puterii. Prin analogie, perestroika a fost mai mult decât o reacție la dificultățile economice și sociale; a caștigat o dimensiune spirituală, reprezentând o evoluție a conștiinței colective și o spulberare a vechilor paradigme comuniste.
Astfel, demisia lui Gorbaciov și contextul ei devin o dovadă a adâncimii transformărilor interne din fostul imperiu sovietic. Această schimbare de paradigmă în politica sovietică ilustrează nu doar o simplă schimbare de lider, ci o mutație fundamentală a gândirii și a structurii sociale, deschizând calea către noi forme de guvernare și exprimare politică. Așadar, semnificația acestei demisii rezidă nu doar în actul în sine, ci și în implicațiile sale asupra viitorului societății rusești.
