În 2009, paleontologul Judith Pardo-Pérez a realizat o descoperire remarcabilă atunci când a scos la iveală rămășițele fosilizate ale unui ihtiozaur, o creatură marină asemănătoare delfinului, care a reprezentat un grup dominant în Mări pe parcursul Mezozoicului. Acest ihtiozaur, supranumit Fiona, dezvăluie un secret fascinant: inițial, cercetătorii au identificat rămășițele unui singur făt de 15 centimetri, iar investigațiile recente sugerează că Fiona purta de fapt gemeni, o descoperire surprinzătoare și neobișnuită în lumea științei paleontologice.
Ihtiozaurii au trăit între 252 și 66 de milioane de ani în urmă, prosperând în oceanele preistorice. Pardo-Pérez, care lucrează la Universitatea din Magallanes, a descoperit un schelet complet de ihtiozaur într-un sit din perioada Cretacică, localizat în Parcul Național Torres del Paine din Chile. Rămășițele au fost scoase la iveală datorită topirii ghețarului Tyndall, care a expus fosilele încorporate în rocă.
În urma unei analize CT efectuate în 2010, cercetătorii au suspectat existența unei sarcini, dar excavarea completă și confirmarea fătului au avut loc în 2022. Specimenul studiat este parte a speciei Myobradypterygius hauthali și reprezintă primul ihtiozaur complet găsit în Chile.
Rămășițele au fost excavate de la marginea ghețarului din Patagonia, echipa de cercetători realizând excavarea între martie și aprilie 2022. Dimensiunea ihtiozaurului a fost estimată la aproximativ 3,5 metri, trăind în urmă cu circa 131 de milioane de ani. Vertebrele fătului erau semnificativ mai mari comparativ cu dimensiunea mamiferului-mamă, indicând că M. hauthali obișnuia să nască urmași relativ mari.
Identificarea acestor rămășițe a fost favorizată de circumstanțe de mediu specifice, care au dus la o conservare excepțională. Carcasa a fost rapid îngropată în sedimente, protejându-se astfel de descompunere și de varsarea altor creaturi, cum ar fi necrofagii care, de obicei, dezmembrează rămășițele. Această absență a fost probabil datorată nivelului scăzut de oxigen existent pe fundul mării în perioada respectivă.
Descoperirea de către Pardo-Pérez și echipa sa marchează a treia dată când a fost găsit un ihtiozaur gravid datând din perioada cretacică, adăugând informații valoroase celor două descoperiri precedente din perioadele jurasică și triasică. Aceasta sugerează un interes crescut din partea cercetătorilor pentru strategiile de reproducere ale ihtiozaurilor pe parcursul evoluției lor.
Fosila lui Fiona oferă dovezi că nașterea la ihtiozauri s-ar fi realizat diferit în comparație cu alte specii anterioare. Analizând poziția fătului, cercetătorii au identificat o naștere cu coada înainte, un fenomen observat și la mamiferele marine contemporane, cum ar fi delfinii și balenele, ceea ce sugerează o adaptare evolutivă convergentă între aceste specii.
De asemenea, studiul a reușit să recupereze ultimele mese ale creaturii, un aspect rareori realizat în paleontologie. Analiza a scos la iveală rămășițe de pești mici, oferind o perspectivă unică asupra dietei ihtiozaurilor din perioada Cretacică. Rămășițele de alimentație au fost prezente în conținutul gastrointestinal al specimenului, iar echipa de cercetare a subliniat că acest uitare este singurul ihtiozaur din această epocă cunoscut care are conservat scheletul articulat al unui făt.
Studii precum acesta, publicat în Journal of Vertebrate Paleontology, evidențiază complexitatea și diversitatea vieții marine din trecut, ajutând la înțelegerea unor specii care au populat oceanele acum milioane de ani. În concluzie, descoperirea lui Fiona nu doar că îmbogățește cunoștințele despre ihtiozauri, dar deschide noi direcții de cercetare privind comportamentele reproductivă ale acestor reptile marine dispărute.
