Recentul studiu asupra genomurilor îngropate în apropierea orașului mayaș Copán a oferit informații valoroase despre declinul civilizației Maya. Analiza a fost realizată pe șapte indivizi care au trăit între 250 și 900 d.Hr., și a relevat o scădere dramatică a populației cu aproximativ 1.200 de ani în urmă, confirmând astfel descoperirile arheologice anterioare care indicau un declin, dar nu o distrugere completă a civilizației.
Copán a fost un oraș important în sud-estul lumii mayașe, un punct de legătură între America Centrală și de Sud. Dinastia regală de acolo, fondată în 426 d.Hr. de K’inich Yax K’uk’ Mo’, avea influențe externe, iar migrația și schimburile genetice erau frecvente. Studiile anterioare au sugerat interacțiuni genetice între diverse populații, dar Copán a necesitat analize mai detaliate.
Cercetarea a descoperit că cei șapte indivizi analizati aveau linii materne diverse, indicând o populație variată. Doi bărbați, îngropați împreună, aveau aceeași linie paternă, dar nu erau rudenii apropiate, un aspect surprinzător având în vedere că împărtășeau același haplogrup Y, comun între populațiile indigene din Americi.
Comparațiile cu genomuri din Siberia și America au demonstrat o continuitate genetică în regiunea Maya, ceea ce sugerează că descendenții acestor populații trăiesc și în prezent. Studiul a descoperit, de asemenea, o infuzie genetică din regiuni înalte ale Mexicului, semnalând amestecuri între grupuri locale și „străini”.
Prin utilizarea datelor genetice, cercetătorii au estimat mărimea populației într-un moment-cheie, concluzionând că în jurul anului 730 d.Hr. populația din Copán a atins un maxim de aproximativ 19.000 de persoane datorită agriculturii pe bază de porumb. Totuși, începând cu 750 d.Hr., o scădere a populației a fost observată, corelată cu colapsul sistemului politic mayaș.
Studiul a clarificat că civilizația Maya nu a fost complet înlocuită de alte grupuri, ci a reușit să reziste și să se adapteze, având descendenți care continuă să trăiască în acea zonă în prezent. Aceasta este o dovadă a continuității culturale și genetice a mayașilor, subliniind că civilizația lor nu a dispărut, ci a evoluat.
