În memoriile sale publicate în 1995 la Paris, Mihail Gorbaciov detaliază o serie de întâlniri și discuții purtate cu George Bush în contextul relațiilor ruso-americane și a influenței Statelor Unite asupra țărilor din America Centrală și Cuba, în timpul summitului de la Malta. Gorbaciov dezvăluie presiunile exercitate de liderul american, care a insistat să folosească influența URSS asupra lui Fidel Castro pentru a opri livrările de arme către „țările unde sistemul democratic de guvernământ este mai degrabă fragil”, referindu-se în special la Nicaragua și El Salvador.
Gorbaciov susține că URSS nu avea obiective strategice în America Centrală și că nu faptuia livrări de arme, menționând chiar că Congresul Statelor Unite suspendase ajutorul militar pentru „contras”. De asemenea, el sugerează că o soluție directă la problema cubaneză ar fi fost o discuție deschisă cu Castro, menționând că liderul cubanez căuta o normalizare a relațiilor cu SUA. Cu toate acestea, răspunsul lui Bush la propunerea de dialog a fost rece, el cerând ca Rusia să reducă relațiile economice cu Cuba.
Gorbaciov subliniază importanța independenței Cubei, afirmând că aceasta își are propriul guvern și ambiții, și că politica URSS față de Cuba urma să promoveze relații economice mutual avantajoase, fără a interfera în afacerile interne cubaneze. Aceasta reflectă un contrast între viziunea americană de a interveni în politica țărilor mici, pe când Gorbaciov promova o abordare mai colaborativă.
În concluzie, interacțiunea dintre Gorbaciov și Bush ilustrează diferențele fundamentale între perspectivesle Rusiei și ale Statelor Unite asupra geopoliticii și reflectă o tensiune mai largă în relațiile internaționale, cu americanii percepând globul în funcție de interesele lor strategice și aliați, în timp ce Gorbaciov apela la recunoașterea suveranității naționale a Cubei și a altor națiuni din regiune. Această confruntare de idei relevă nu doar complexitatea relațiilor dintre cele două mari puteri, ci și impactul acestor relații asupra țărilor mai mici, care deseori se simt prinse într-un joc de putere de proporții.
