Un studiu recent al Dr. Ellen Green, publicat în International Journal of Paleopathology, aduce noi perspective asupra depunerilor rituale de animale în Britania romană, axându-se pe descoperirile de la fosta Centru de Creștere a Animalelor al Colegiului Nescot din Ewell, Surrey. Săpăturile arheologice au relevat un puț roman, care, în mod surprinzător, a fost reutilizat ca puț ritualic. Analizând puțul, cercetătorii au descoperit 5.436 de rămășițe canine, provenind de la cel puțin 140 de câini, ceea ce face această descoperire una dintre cele mai mari din perioada Romano-Britanică. Aceasta evidențiază importanța câinilor în spiritualitatea și religiozitatea britanicului antic.
În societatea romană și în cea romano-britanică, câinii erau extrem de importanți, având roluri variate, de la vânătoare și protecția turmelor, până la companioni fideli. Câinii de vânătoare din Britania romană erau apreciați, fiind enumerați printre exporturile valoroase ale provinciei de către geograful grec Strabon. De asemenea, câinii aveau simbolism religios profund, fiind asociați cu zei precum Pluto și Hecate, ce rezonează cu conotații legate de lumea subpământeană și magia lunii.
Săpăturile din 2015 de către Pre-Construct Archaeology au scos la lumină un puț oval, datat în perioada târzie a secolului I – începutul secolului II e.n., având trei faze de utilizare. Primele două faze au relevat nu doar rămășițele canine, ci și oseminte umane, monede, fragmente ceramice și jetoane de joc, toate indicând o practică ritualică complexă. A treia fază a fost marcată de o scădere în depunerea elementelor ritualice și de urme de măcelărire, sugerând o tranziție spre consum.
Analiza făcută de Dr. Green asupra scheletelor canine a arătat că acești câini erau bine îngrijiți, cu mai multe exemplare prezentând semne de bătrânețe, ceea ce indică vieți îndelungate. De asemenea, cercetarea a scos la iveală prezența unor câini cu afecțiuni genetice precum condrodizplazia, ceea ce sugerează variații în dimensiune și tipuri de câini, în concordanță cu practici istorice de selectare a animalelor de companie.
Cercetarea subliniază că romanii practicau ritualuri stricte în alegerea animalelor de sacrificiu, incluzând criterii precum tipul, culoarea, vârsta și sexul câinilor. Această alegere ritualică sugerează o semnificație profundă a câinilor în contextul religios al vremii. Descoperirea rămășițelor umane alături de cele canine aruncă o nouă lumină asupra practicii sacrificiului uman în Britania romană, sugerând o profundă conexiune spirituală între cele două tipuri de rămășițe.
Compararea acestui sit cu alte puțuri rituale din Britania romană confirmă că ofertele de animale erau o parte integrală a practicilor religioase, însă numărul mare de câini recuperați la Nescot îl face cu totul unic. În plus, evoluția ulterioară a puțului, care a fost abandonat până la începutul secolului al II-lea, sugerează o schimbare în practicile religioase și culturale ale populației.
Studiul Dr. Green oferă astfel o perspectivă fascinantă asupra interacțiunii dintre oameni și câini în Britania romană. Ofera dovezi clare privind prețuirea câinilor, respectul față de viețile lor și rolul acestora în spiritualitatea epocii. Această lucrare contribuie la o înțelegere mai profundă a culturii și credințelor poporului roman din Britania, subliniind locul important pe care câinii îl ocupau în viața cotidiană și ritualică a acestei societăți.
