Arheologii au dezvoltat modele avansate de învățare profundă, în special folosind tehnologia DeepLab V3+, pentru a identifica rezervoare necunoscute anterior din perioada Angkor. Angkor, situat în provincia Siem Reap din Cambodgia, a fost capitala Imperiului Khmer între secolele IX și XV d.Hr. După prăbușirea acestui imperiu în 1431 d.Hr., orașul a fost în mare parte abandonat, rămânând totuși câteva complexe de temple antice, utilizate pentru practicile de cult ale religiei Theravada.
Anterioare studii efectuate de o echipă internațională de cercetători au folosit imagini prin satelit și LiDAR, tehnologie care permite obținerea unui model tridimensional al terenului, pentru a descoperi rămășițele întinderii urbane a orașului, rezultând în identificarea a peste 25.000 de elemente sub coronamentul pădurii. Aceste cercetări au arătat complexitatea și extinderea orașului Angkor, care s-a dezvoltat pe o perioadă de mai multe secole.
Cu toate acestea, procesul de cartografiere a peisajului din jurul zonei centrale a Angkorului s-a dovedit a fi deosebit de laborios și consumator de timp. În acest context, un nou studiu publicat în revista PLOS One a reușit să optimizeze aceste procese folosind inteligența artificială bazată pe învățare profundă. Cercetătorii au subliniat importanța curățării și conservării unui set masiv de date referitoare la formele cunoscute ale rezervoarelor, fiind utilizate aproape 3.600 de exemple de înaltă calitate dintr-un total de peste 11.000.
Modelul AI a fost antrenat pe imagini de dimensiuni 512×512 pixeli folosind tehnici avansate care ofereau o precizie mai mare și evitau supraajustarea, un fenomen în care modelul se adaptează prea bine la datele de antrenament, dar nu reușește să generalizeze pentru noi exemple. Rezultatele au arătat că AI poate detecta rezervoarele cu o acuratețe acceptabilă, atingând un scor F1 de până la 45% în regiunile favorabile, ceea ce situează performanța inteligenței artificiale la un nivel similar cu cel al unui student uman.
Această metodă inovatoare, combinată cu expertiza umană pentru a valida rezultatele, ar putea reduce timpul necesar pentru sarcinile de cartografiere cu până la 90%. Aceasta reprezintă o soluție promițătoare pentru accelerarea cercetărilor arheologice și pentru explorarea peisajelor istorice la scară largă. Cercetătorii au subliniat, însă, importanța validării umane în interpretarea rezultatelor generate de AI. De asemenea, un accent deosebit a fost pus pe nevoia de a îmbunătăți adaptabilitatea rețelelor neuronale la peisaje diverse prin tehnici de adaptare la domeniu, ceea ce reprezintă o direcție promițătoare pentru cercetările viitoare.
În articolul continuat, sunt menționate și alte descoperiri recente din perioada Angkor, cum ar fi elucidarea misterului statuii Buddha din Angkor, descoperirea unui număr impresionant de artefacte din epoca Angkor și noi teorii privind posibilele cauze ale declinului acestui oraș celebru. De asemenea, este menționată oportunitatea de a explora templul Angkor Wat din Cambodgia prin intermediul tururilor virtuale, facilitând accesul la acest patrimoniu cultural unic și promovând astfel conștientizarea asupra importanței sale istorice.
Aceasta abordare inovatoare de integrare a inteligenței artificiale în studiul arheologic al Angkorului nu numai că îmbunătățește eficiența în descoperirea și cartografierea siturilor istorice, dar deschide și noi orizonturi pentru cercetările arheologice viitoare, indicând o posibilitate de colaborare între tehnologie și științele umaniste pentru a promova o mai bună înțelegere a istoriei.
