
Perioada interbelică, din perspectiva istoriografiei contemporane, este caracterizată prin două mari etape economice: o perioadă de avânt economic până în 1931, urmată de o recesiune severă care a prefigurat un nou conflict mondial. Această criză economică a dus la prăbușirea afacerilor, afectând profund viața cotidiană a maselor populare care au ajuns să trăiască în condiții extrem de dificile. Multe fabrici s-au confruntat cu dificultăți majore, iar șomajul a crescut exponențial, promovând astfel radicalizarea societății, fenomen care a favorizat ascensiunea mișcărilor extremiste. Aceasta a avut consecințe fatale, culminând cu izbucnirea celui de-al Doilea Război Mondial.
Cu toate acestea, această imagine sumbră este contrabalansată de datele economice pozitive raportate în acea perioadă. Patronii români, influențați de calitatea produselor americane, au început să dezvolte relații comerciale fructuoase cu Statele Unite. Între 1931 și 1938, schimburile comerciale s-au diversificat, iar volumele de produse livrate au crescut semnificativ. De exemplu, exporturile de fier și de produse din metal au crescut de la 1.509 tone în 1931 la 9.110 tone în 1938, acesta din urmă fiind cel mai bun an al economiei românești.
Guvernul de la București a avut ca prioritate modernizarea țării, un obiectiv reflectat în creșterea importurilor de motoare și utilaje. Totodată, dezvoltarea transporturilor a fost stimulată prin introducerea și utilizarea autovehiculelor, înlocuind astfel mijloacele de transport tradiționale. Astfel, cantitățile de autovehicule importate au crescut de la 1.440 tone în 1931 la 5.217 tone în 1938. Mașinile americane au devenit predominante pe drumurile din România interbelică.
Interesant de menționat este că, în ciuda legăturilor economice dezvoltate, majoritatea patronilor americani păreau să fie mai atrași de afacerile cu Uniunea Sovietică, decât de cele cu țările democratice. Uniunea Sovietică importa cantități mari de produse americane, generând astfel un apetit considerabil în rândul capitaliștilor pentru a colabora cu acest client deosebit de profitabil.
România Mare aspira să se dezvolte în conformitate cu modelul occidental, dar a fost rapid izbucnită de trupele sovietice, înparteneriat cu aviația americană. Această realitate a determinat o implicare indirectă a SUA care a contribuit la extinderea comunismului în România și în întreaga Peninsulă Balcanică. Astfel, politica externă greșită a Washingtonului a dus treptat la o extindere a influenței comuniste în zonă, provocând un haos economic și un climat de instabilitate în rândul populației.
De asemenea, industria românească înflorea datorită cererii de produse cu destinație specială generate de conflictele internaționale. Aceasta a influențat orientările politice și economice ale țării, cu mulți capitaliști români începând să privească favorabil comunismul, dat fiind rentabilitatea afacerilor și continuitatea veniturilor.
Astfel, perioada interbelică a fost marcată printr-o dualitate evidentă: o dată cu avântul economic și modernizarea societății românești, s-au strecurat în același timp tensiuni sociale și politice care au contribuit la clivajul societății și, în final, la izbucnirea unui nou război mondial. Această epocă a fost caracterizată nu doar prin progrese tehnologice și comerciale, ci și printr-un climat de incertitudine și instabilitate profundă.