Primul-ministru Ionel Brătianu a negociat timp de doi ani condițiile pentru ca România să se alăture Antantei în Primul Război Mondial. Aceste negocieri au fost complexe și Brătianu a utilizat diverse mijloace pentru a obține rezultatele dorite, inclusiv manipularea adversarilor politici. Un exemplu semnificativ de cooperare între Brătianu și un rival politic a fost implicarea lui Nicolae Filipescu, liderul conservator, care a fost trimis într-o misiune specială în Rusia țaristă.
Filipescu era un susținător fervent al intrării României în război, dar relația sa cu Brătianu a fost mereu tensionată, chiar și în condiții de interes comun. Brătianu a folosit slăbiciunile și aspirațiile lui Filipescu în favoarea sa, manipulându-l pe acesta prin intermediul generalului Iliescu. Deși Filipescu s-a lăudat cu vastele sale cunoștințe despre strategie și armament, realitatea era că nu avea abilitățile necesare pentru a gestiona ministeriatul său, care fusese un eșec.
În 1916, Brătianu se afla în negoțieri cu Antanta și cu Rusia. Problemele dintre România și Rusia erau complexe, incluzând dispute asupra Cernăuțiului și cereri de sprijin militar rusesc. Brătianu l-a trimis pe Filipescu în Rusia pentru a pleda cauza României, mai ales privind asigurarea graniței sudice împotriva Bulgariei, în condițiile în care România plănuia să atace Ardealul.
Filipescu a acceptat misiunea cu entuziasm, deși nu a vrut să se întâlnească cu Brătianu înainte de plecare. Odată ajuns în Rusia, Filipescu a fost bine primit și a obținut promisiuni verbale de sprijin militar din partea țarului, dar acestea nu au fost onorate ulterior, chiar și în urma convențiilor internaționale.
După întoarcerea sa, Filipescu era mulțumit de promisiunile obținute, dar nu existau documente oficiale care să le întărească. La scurt timp după intrarea României în război și ocuparea unor teritorii din Transilvania, România a fost atacată de forțele bulgaro-germane, iar ajutoarele promised de Rusia nu au venit.
Astfel, circumstanțele politice și strategice au evidențiat complexitatea alianțelor și negocierilor din perioada războiului, în care ambițiile personale și rivalitățile politice au influențat în mod semnificativ deciziile critice ale statului român. În final, lipsa de acțiune militară rusească a dus la dificultăți majore pentru România în confruntarea cu inamicii săi.
