În mai 1866, principatul Carol I von Hohenzollern-Sigmaringen a ajuns în România, un teritoriu marcat de sărăcie și corupție. La acea vreme, aceste principate dunărene, recent formate, păreau suspendate între epocile istorică. Cu toate acestea, sub conducerea sa, România a cunoscut o transformare remarcabilă.
Carol I a domnit timp de 48 de ani, iar sub îndrumarea lui, România a evoluat de la un teritoriu neorganizat la un stat modern. Acesta a inițiat construcția rețelei de transport, inclusiv căi ferate și drumuri, a câștigat independența față de Imperiul Otoman, a integrat Dobrogea ca provincie și a devenit un actor important în politica regională. Mai mult, sub conducerea sa, România a dezvoltat un sistem de învățământ și un sistem medical, stabilind, de asemenea, alternanța politică și o politică externă orientată către unirea cu românii din teritoriile aflate sub ocupație străină.
Un aspect mai puțin recunoscut este impactul reginei Elisabeta, soția lui Carol I, care a contribuit semnificativ la cultura națională. Căutând să sprijine artiștii români, a tradus poeziile lui Mihai Eminescu în limbi străine și l-a susținut pe George Enescu. Aceștia doi au fost devotați României, construind nu doar instituții statale, ci și o nouă elită culturală și artistică.
Aceste realizări fundamentale au așezat România pe harta Europei civilizate, iar povestea lor este detaliată în episodul podcastului „Colecționarul de istorie”.
