Astronomii au realizat progrese semnificative în studiul unei exoplanete neobișnuite numită Enaiposha (sau GJ 1214 b), utilizând datele de la Telescopul Spațial James Webb (JWST). Situată la aproximativ 47 de ani-lumină de Sistemul Solar, Enaiposha este considerată o planetă interesantă, inițial clasificată ca o planetă mică, bogată în gaze, asemănătoare cu Neptun. Cu toate acestea, cercetările recente sugerează că mai degrabă se aseamănă cu Venus, dar într-o formă mai mare, astfel încât astronomii propun numele de “super-Venus” pentru a o descrie.
Atmosfera planetei Enaiposha este densă, având o compoziție formată din hidrogen, heliu, apă, metan și dioxid de carbon. Aceste observații au fost realizate prin spectroscopie atmosferică, o tehnică prin care astronomii analizează lumina care trece prin atmosfera unei planete pentru a determina compoziția sa chimică. Planetele de tip sub-Neptun, care sunt mici și bogate în gaze, sunt cele mai frecvente în Calea Lactee, însă nu se regăsesc în Sistemul Solar. Aceste planete prezintă, de obicei, atmosfere bogate în gaze, totuși Enaiposha se distinge prin faptul că stratul său superior este acoperit de ceață și aerosoli, ceea ce complică analiza acestei atmosfere.
Observațiile spectroscopice au fost realizate în momentele în care Enaiposha a trecut între steaua sa și Pământ, permițând astronomilor să detecteze scăderi infime în lumina stelară. Aceste scăderi sugerează prezența unor gaze care absorb anumite lungimi de undă. De asemenea, s-au identificat indicii că atmosfera sa ar putea fi bogată în metale, dar cu o concentrație de hidrogen mai mică decât cea anticipată de cercetători. Important de menționat este faptul că au fost detectate și vapori de apă, alături de metale complexe, ceea ce este neobișnuit pentru o planetă considerată anterior mai simplă.
Cercetarea a fost condusă de astronomii Everett Schlawin de la Universitatea din Arizona și Kazumasa Ohno de la Observatorul Național Astronomic al Japoniei, care au descoperit o posibilă prezență a dioxidului de carbon în atmosferă. Cel mai important aspect al studiului a fost detectarea acestui semnal slab de CO₂, care a necesitat o analiză statistică riguroasă pentru a asigura legitimitatea descoperirii.
În general, planetele puțin mai mari decât Pământul sunt clasificate ca super-Pământuri, în timp ce cele care sunt mai mari dar mai mici decât Neptun sunt considerate mini-Neptuni. Însă, deoarece Enaiposha se află într-o zonă intermediară între aceste categorii, unii cercetători sugerează că ar putea reprezenta un nou subtip de exoplanetă, care sfidează încadrările cunoscute.
Cercetările asupra lui Enaiposha sunt îngreunate de prezența ceții dense care acoperă planeta, ceea ce îngreunează detecția semnalelor mai subtile din atmosfără sa. De asemenea, luminozitatea stelei din apropiere poate copleși măsurătorile, necesitând observații suplimentare și instrumente mai avansate pentru a verifica aceste rezultate.
Enaiposha se remarcă dintre mii de lumi descoperite de astronomi, în special datorită dificultăților întâmpinate în încercarea de a o clasifica corect. Deși planetă este prea fierbinte pentru a susține viață, descoperirile făcute prin analiza atmosferei sale ar putea ajuta la interpretarea atmosferei altor exoplanete, inclusiv cele care ar putea avea potențial pentru locuibilitate.
Studii recente publicate în The Astrophysical Journal Letters arată că metodele folosite pentru a analiza atmosfera lui Enaiposha ar putea fi aplicate și altor planete, ajutând astfel cercetătorii în explorarea diversității atmosferei planetelor din afara sistemului solar. În concluzie, descoperirile legate de această planetă neobișnuită reprezintă un pas important în explorarea exoplanetelor și în înțelegerea în profunzime a diversității atmosferelor planetare.
