Astronomii au capturat o imagine remarcabilă a unei stele-bebeluș masive, denumită HW2, care se află la aproximativ 2.300 de ani-lumină de Pământ, în zona de formare stelară Cepheus A. Această stea are o masă de 10 până la 20 de ori mai mare decât cea a Soarelui. HW2 este un exemplu rar de protostea masivă, observată în plină formare.
Această descoperire oferă noi perspective asupra modului în care stelele masive, care de obicei își încheie ciclul de viață prin explozii de supernovă, acumulează masă în timpul formării. Folosind observații radio ale amoniacului, astronomii au reușit să cartografieze discul de gaz alimentar al stelei, chiar și în prezența unor nori groși de praf.
Observațiile sugerează că cele mai masive stele din univers cresc prin același proces de atragere a gazului din discurile din jur, similar cu stelele mai mici. Alberto Sanna, liderul studiului, a evidențiat că descoperirile susțin ideea că aceleași procese fizice pot forma atât stele precum Soarele, cât și stele mult mai mari.
Din 2019, echipa a folosit rețeaua de telescoape Very Large Array pentru a detecta lumina radio a moleculelor de amoniac, care le-a permis să depășească obstacolele de praf și să obțină o imagine clară a stelei. Datele arată că gazul din discul de acreție al HW2 se prăbușește la o rată de aproximativ două mase ale lui Jupiter pe an, una dintre cele mai rapide rate de creștere înregistrate.
Viitorul stelei HW2 depinde de mediul său, iar echipa a observat o distribuție inegală a gazului în disc. Partea estică conține aproape dublul materialului comparativ cu cea vestică și este, de asemenea, mai turbulentă. Această inegalitate sugerează un impuls extern, posibil dintr-un filament de gaz și praf vecin, care ar putea ajuta la alimentarea creșterii stelei.
Studiul oferă noi predicții despre structuri externe care nu au fost observate direct, dar care pot fi testate prin telescoape viitoare. Cercetătorii subliniază importanța de a înțelege cât timp poate continua HW2 să crească.
