În anul 1964, România a fost martora unei intense agitații în cadrul regimului comunist, în special sub conducerea lui Gheorghe Gheorghiu-Dej. Acesta a inițiat o campanie împotriva ideilor formulate de Emil Borisovici Valev, prin intermediul economistului Costin Murgescu. După căderea regimului totalitar, cercetătorii au reanalizat această confruntare, evidențiind tensiunile dintre autoritățile române și planurile Kremlinului de a transforma România într-un grânar pentru lagărul socialist.
Valev propusese un plan care ar fi dus la distrugerea industriei comuniste românești, însă, paradoxal, istorici români critici la adresa sa nu au recunoscut contribuțiile sale constructive. Contrar așteptărilor, Valev nu a scris nimic peiorativ despre România, ba dimpotrivă, a lăudat progresele și realizările industriei din România. Exemplele includ industria hârtiei și a celulozei, care erau esențiale pentru economia națională.
De asemenea, autoritățile române începuseră să valorifice resursele locale, cum ar fi stuful și paiele, aspecte care aduceau beneficii economice. Auxiliar, Valev includea în propunerile sale idei despre fabricarea de textile din fibre mai accesibile, în locul materiilor prime scumpe necesare pentru tradiționalele produse de export.
Valev a dorit să îmbunătățească economia socialistă, fără a critica deschis sistemul marxist. El era specializat în probleme economice și se temea de repercusiuni, având în vedere regimul totalitar. Autoritățile române, în tentativa de a-și salva poziția față de Moscova, au criticat planul lui Valev, dar fără a ataca frontal ideile acestuia, preferând să se concentreze pe critica adversarilor politici din jurul lui Hrușciov.
După venirea lui Leonid Brejnev la putere, discuțiile despre Planul Valev au dispărut, iar Gheorghiu-Dej a rămas la conducere până la moartea sa, în martie 1965, din cauza unei boli grave. Problema recunoașterii acestei manipulari istorice de către universități și Academia Română rămâne și astăzi nerezolvată: istorici și instituții persistă în a nu recunoaște adevărul acestei confruntări și impactul ei asupra națiunii.
Această dispută a fost definită de lupta pentru afirmare, cu miza între păstrarea identității naționale și supunerea față de doctrinele externe. Deși unii eroi au fost lăudați în cărțile de istorie, contribuțiile constructive ale lui Valev au fost ignorate, subliniind complexitatea contextului istoric românesc și ambiguitatea între naționalism și comunism.
Astfel, 1964 poate fi văzut ca un moment crucial în conturarea identității economice și politice a României, ilustrând tensiunile dintre convingerile locale și directivele impuse de Moscova, o tensiune care continuă să influențeze interpretările istorice până în prezent.
