După ce a devenit regele României pe 8 iunie 1930, Carol al II-lea a inițiat o campanie de răzbunare împotriva celor care i-au contestat poziția în trecut, în special împotriva mamei sale, regina Maria. Deși el însuși a renunțat la titlul de „principe moștenitor” în 1926, regina Maria și apropiații ei au fost principalul său țintă, împreună cu Ionel Brătianu, liderul liberal care s-a opus revenirii sale din exilele autoimpusă la Paris.
Urmările dispariției lui Brătianu în 1927 și a regelui Ferdinand I au creat un climat propice pentru întoarcerea lui Carol, care și-a detronat fiul minor, Mihai, în cadrul unei lovituri de stat rapide, pe care Mihai o va descrie ca fiind „cea mai rapidă lovitură de stat din istorie”. Conștient că regele ar putea să-și dorească răzbunarea, Barbu Știrbey, un aliat al reginei Maria, a părăsit țara imediat după revenirea lui Carol.
Primul pas al lui Carol a fost să își limiteze influența reginei Maria în viața politică. La scurt timp după acea, a îndepărtat pe generalul Atanasescu, maestrul Curții reginei, fără a-i oferi acesteia o explicație. Regina Maria, profund rănită de această acțiune, a documentat în jurnalul său indignarea sa față de comportamentul fiului său, percepându-l ca pe o lovitură directă la demnitatea ei.
Reîntâlnirea dintre Carol și Maria la un prânz la Palatul Regal se dovedește a fi un moment de tensiune, regina căutând o modalitate de a discuta despre noile sale îngrijorări, dar dorind să rămână diplomatică. Carol îi comunică planurile sale de a controla mai strâns activitatea regală, fără a o consulta.
Regina Maria a fost apoi restricționată în activitățile sale oficiale: nu mai era permise să participe la ceremonii și i s-a redus activitatea socială. Mai mult, Carol a încercat să-i limiteze dreptul la proprietate, ignorând ultima dorință a lui Ferdinand, care stipula ca mama lui Carol să primească uzufructul proprietăților regale.
În urma acestor măsuri punitive, regina Maria a dus o viață izolată, majoritatea timpului petrecându-l la castelele sale din Bran și Balcic, distanțându-se de puterea regală și suferind din cauza acțiunilor fiului său. Această perioadă de furtună personală și politică va influența profund dinamica relațiilor dintre membrii familiei regale române. Regina Maria a trăit până în 1938, când s-a stins din viață, lăsând în urmă un conflict familial profund și o Românie traversată de tensiuni politice.
