Studiul realizat de sociologul educațional Margriet van Hek subliniază o problemă semnificativă în educație: băieții au performanțe școlare mai slabe comparativ cu fetele în liceu, iar un factor important în această situație este influența negativă a anturajului lor. Cercetarea, publicată în revista “Research in Social Stratification and Mobility”, a implicat un eșantion de peste 10.000 de adolescenți cu vârste cuprinse între 14 și 16 ani din țări precum Țările de Jos, Germania, Anglia și Suedia.
Van Hek a constatat că, atunci când prietenii băieților se comportă necorespunzător – chiulind, întârziind sau având conflicte cu profesorii – acest tip de comportament este adesea perceput ca fiind “cool” și, prin urmare, poate influența negativ performanțele școlare ale băieților. Studiul cuprinde analize care arată că băieții obțin constant note mai mici decât fetele în domeniul limbii materne, deși au un avantaj ușor în matematică, avantaje ce este pe cale de a se reduce pe măsură ce îmbătrânesc.
Un aspect esențial al cercetării este faptul că comportamentul prietenilor are un impact considerabil asupra rezultatelor școlare. Conform studiului, fiecare comportament calamitat al prietenilor poate atrage o scădere a notelor. De exemplu, băieții care chiulesc mai des vor avea probabil note mai slabe din cauza acestei influențe. Van Hek menționează că, pe lângă impactul indirect (comportamentele prietenilor), există și un efect direct, cazul în care chiar și elevii care se comportă corect pot suferi din cauza tumultului creat de colegii lor. Profesorii, neputând să acorde fiecare elev în parte timpul necesar pentru explicarea lecțiilor, pot diminua astfel calitatea învățării pentru toți elevii din clasă.
Un alt punct important abordat în studiu este influența normelor de gen din școli asupra rezultatelor școlare ale băieților. Conform lui Van Hek, așteptările sociale privind comportamentul băieților și fetelor contribuie la un climat în care băieții își asumă comportamente problematice pentru a se conforma idealurilor tradiționale de masculinitate. Aceasta le cere să fie activi fizic, să conteste autoritatea și să evite comportamentele asociate cu fetele, cum ar fi atenția sporită în clasă și strădania în studii. Aceste așteptări nu doar că afectează rezultatele școlare, dar creează și repercusiuni pe termen lung, cum ar fi competențe lingvistice reduse și o rată mai mare de abandon școlar.
Consecințele acestei dinamici sunt alarmante, iar viitorul băieților devine incert în contextul pieței muncii. Băieții care nu se adaptează și nu își îmbunătățesc situația academică se confruntă cu șanse reduse de angajare și, prin urmare, cu perspective profesionale defavorabile. Van Hek sugerează că profesorii și factorii de decizie din educație ar trebui să conștientizeze aceste influențe și să cultive un climat școlar care încurajează toate elevii, indiferent de gen, să își urmeze interesele și comportamentele.
În concluzie, rezultatele cercetării lui Van Hek sugerează necesitatea unei analize mai profunde a normelor de gen ce persistă în mediile școlare. Aceasta subliniază importanța de a colecta date suplimentare referitoare la percepțiile elevilor privind aceste norme și la presiunea pe care o simt de a se conforma așteptărilor de gen. Prin acest mod, se poate înțelege mai bine mecanismele care le influențează performanțele școlare. Astfel, se pot crea intervenții mai eficiente care să ajute la îmbunătățirea rezultatelor academice ale băieților și la reducerea influenței negative a anturajului, promovând un mediu educațional mai echitabil și mai favorabil pentru toți.
