Catherine Talbot, profesoară de psihologie la Florida Tech, a realizat cercetări asupra comportamentului social al maimuțelor rhesus, cu scopul de a înțelege cum indivizii mai puțin sociabili pot oferi indicii despre autismul uman. Cele mai recente descoperiri ale echipei sale sugerează că suplimentarea hormonului vasopresină ar putea crește sociabilitatea acestor primate fără a exacerba agresivitatea, sugerând un posibil tratament pentru autism.
Conform Centrului pentru Controlul și Prevenirea Bolilor (CDC), 1 din 36 de copii din SUA este diagnosticat cu tulburări din spectrul autist (ASD), o statistică alarmantă ce a crescut de la 1 din 44 în 2018. În prezent, există doar două tratamente aprobat de FDA pentru autism, care abordează doar simptomele, nu cauzele.
Cercetările efectuate pe maimuțele rhesus au relevat că acestea, asemeni oamenilor, manifestă variații în comportamentul social. Unele sunt foarte sociabile, în vreme ce altele evită contactul social, asemănător anumitor caracteristici ale autismului. Echipa lui Talbot a urmărit să studieze influența biologiei asupra cogniției sociale.
Într-un studiu publicat în revista PNAS, cercetătorii de la Florida Tech, Stanford, UC Davis și Centrul Național pentru Primatologie din California au evaluat efectele vasopresinei. Acest hormon este cunoscut pentru rolul său în comportamentul social, iar studii anterioare au descoperit că maimuțele antisociale și unele persoane cu autism au niveluri mai scăzute de vasopresină. Totuși, cercetările pe rozătoare au ridicat îngrijorări legate de posibila agresivitate indusă de acest hormon, ceea ce a dus la ezitări în utilizarea sa ca tratament. Talbot a observat totuși că aceste comportamente agresive erau contextuale și sociale.
Pentru a testa efectele vasopresinei, maimuțele cu niveluri scăzute de hormon au fost expuse la vapori de vasopresină printr-un nebulizator, fiind atrase de un lichid aromatizat. Echipa a confirmat că hormonul a ajuns la nivelul lichidului cefalorahidian și a observat reacțiile maimuțelor la stimuli sociali și agresivi prin intermediul unor videoclipuri, precum și capacitatea lor de a recunoaște fețe și obiecte.
Rezultatele au fost promițătoare: maimuțele care anterior nu reacționau la stimuli sociali au început să răspundă pozitiv la interacțiuni prietenoase și să îmbunătățească memoria facială, fără a prezenta o creștere a comportamentelor agresive. Aceasta sugerează că vasopresina a îmbunătățit abilitățile sociale ale maimuțelor, oferind speranță pentru dezvoltarea unor tratamente personalizate pentru autism.
Un colaborator al lui Talbot a început deja testarea pe pacienți umani, iar alte studii clinice sunt anticipate în curând. Talbot intenționează să extindă cercetările pentru a explora și alte forme de cogniție socială, precum „teoria minții”, care implică capacitatea de a înțelege perspectiva altora. Pe termen lung, echipa își propune să investigheze utilizarea vasopresinei în stadii incipiente ale dezvoltării pentru a analiza impactul acesteia asupra evoluției sociale a indivizilor vulnerabili.
Aceste descoperiri ar putea însemna un pas semnificativ în direcția unui tratament pentru autism, abordând nu doar simptomele, ci și cercetând posibilele soluții la cauzele fundamentale ale acestei condiții. Aceasta deschide astfel noi orizonturi pentru intervenții timpurii și tratamente inovatoare, având în vedere creșterea alarmantă a cazurilor de autism în rândul copiilor.
