Recent, cercetările au demonstrat că cimpanzeii, deși nu interpretat melodii, au un simț al ritmului care oferă noi perspective asupra originii muzicii în evoluția umană. Un studiu realizat de o echipă internațională condusă de Vesta Eleuteri de la Universitatea din St Andrews a analizat 371 de secvențe de bătăi realizate de 47 de cimpanzei din două subspecii: cimpanzeii estici și cei vestici.
Până acum, cercetătorii știau că cimpanzeii folosesc bătăi ale trunchiurilor de copaci ca metodă de comunicare, dar nu era clar dacă aceste bătăi erau structurate ritmic sau pur și simplu aleatorii. Analiza a revelat că aceste bătăi aveau o predictibilitate clară, ceea ce sugerează existența unor ritmuri bine definite.
Cercetarea a scos în evidență faptul că cele două subspecii de cimpanzei au stiluri diferite de a „cânta”. Cimpanzeii vestici realizează bătăi egale, asemănătoare cu ticăitul unui ceas, în timp ce cimpanzeii estici alternează bătăi scurte și lungi, creând un ritm mai complex, asemănător cu un „swing”. Această diversitate în stilul de a „cânta” poate fi legată de variațiile sociale dintre cele două grupuri, cimpanzeii estici fiind mai agresivi, ceea ce ar putea impune o comunicare mai clară.
Concluziile studiului oferă dovezi importante pentru a înțelege că „materia primă” a muzicii ar putea fi o caracteristică veche, existentă înainte de apariția speciei umane. Astfel, cimpanzeii nu doar că demonstrează abilitatea de a „bate” ritmuri, dar sugerează și continuitatea evolutivă a muzicii în regnul animal. Această descoperire contribuie la o mai profundă înțelegere a evoluției culturii și comunicării umane.
Perspectiva cercetării reiterează importanța cimpanzeilor în studiile de antropologie și psihologie, arătând că similitudinile dintre oameni și aceste primate sunt mai profunde decât s-a crezut anterior. Această abilitate ritmică sugerează o legătură evolutivă importantă între comportamentele sociale ale cimpanzeilor și dezvoltarea timpurie a muzicii umane.
