
Pe 30 decembrie 1916, un tren plin de călători a plecat din gara Galați spre Iași, fără ca pasagerii să cunoască evenimentele tragice ce aveau să se desfășoare. Trenul transporta civili și soldați, inclusiv membri ai Misiunii Militare Franceze, care încercau să scape de bombardamentele apropierii frontului german. În acest climat de panică, 26 de vagoane s-au adăugat pe parcurs, întârziind călătoria deja destul de complicată.
Trenul, numit „Trenul de Etapă 1”, a fost împovărat cu o încărcătură de oameni, printre care se numărau personalități influente ale vremii, precum Emil Costinescu, Yvonne Blondel și George Vâlsan. Condițiile călătoriei au fost insuportabile, mulți pasageri fiind obligați să călătorească în vagoane nesigure, cu scânduri în loc de geamuri și fără încălzire, pe vreme de iarnă. Iarna rigidă a exacerbant suferințele, iar la unele curbe, mai mulți pasageri au fost aruncați din tren din cauza vitezei excesive.
La miezul nopții, trenul a plecat din Bârnova, intrând într-un tunel. Odată ieșit, s-a confruntat cu o pierdere de control, iar mecanicul a descoperit că viteza trenului creștea rapid. Trenul a deraiat în jurul orei 1:12 în stația Ciurea, provocând un accident devastator. Impactul a dus la ciocnirea vagoanelor și la izbucnirea unui incendiu care a mistuit bunuri și vieți omenești. Yvonne Blondel a povestit despre haosul de după accident, menționând atât ajutoarele mobilizate, cât și profitorii care au jefuit victimele.
Între salvatori s-au aflat soldați români și ruși, precum și echipe de muncitori. Rapiditatea cu care au reacționat a salvat multe vieți. Autoritățile locale, precum prefectul de Iași și ministrul Lucrărilor Publice, au sosit la fața locului pentru a coordona eforturile de salvare, iar vestea tragediei s-a răspândit rapid în Iași.
Martorul Nicolae Dunăreanu a descris scenele oribile după accident, inclusiv victimele găsite sub ruine, subliniind gravitatea dezastrului: vagoane distruse, cadavre, și rămășițe umane arse. Aceasta ilustrăm un moment tragic din istoria transportului feroviar românesc, marcat de aggravarea condițiilor de război și de neatenția față de siguranța pasagerilor.
Astfel, accidentul de la Ciurea a rămas o amintire întunecată, un simbol al suferinței românilor în timpul Primului Război Mondial, luptând nu doar pe câmpul de bătălie, ci și în condiții inumane de călătorie. Această tragedie a lăsat o impresie profundă asupra tuturor celor implicați și a subliniat necesitatea urgentă de reforme în sistemul feroviar și în gestionarea situațiilor de urgență.