Primul lider viking cunoscut al rușilor a fost Rurik, fondatorul dinastiei Ruricovici, din care va descinde o serie de mari țari ai Rusiei, până în secolul al XVII-lea. În anul 862 d.Hr., Rurik a întemeiat Novgorodul, stabilind astfel baza unei noi regate slave.
După moartea lui Rurik, tronul i-a fost succedat de un viking suedez numit Oleg. Între Rurik și Oleg există o legătură de rudenie, dar natura exactă a acesteia rămâne neclară. Conform Cronicii Vremurilor Trecute (sau Cronica lui Nestor), Oleg ar fi fost un rudă, dar nu se specifică ce fel de rudenie. Deși Rurik avea un fiu, Igor, acesta nu a preluat imediat conducerea; în schimb, Rurik l-a numit pe Oleg regent al regatului său, cerându-i să aibă grijă de Igor până la atingerea vârstei de majorat.
Oleg s-a dovedit a fi un lider neobișnuit de talentat, reușind să extindă stăpânirea din Novgorod prin supunerea diverselor triburi slavilor răsăriteni. În 882 d.Hr., a cucerit Smolenskul și, printr-un truc, a ocupat Kievul, eliminând alți doi lideri skandinavi, Askold și Dir. Astfel, Oleg a devenit cunoscut ca „Mare Prinț”. El a reușit să unească pentru prima dată triburile slavilor răsăriteni, care mai târziu vor fi numiți ruși, și a dobândit controlul asupra Novgorodului, Smolenskului și Kievului.
Oleg a extins autoritatea sa inclusiv asupra tribului drevlienilor, impunându-le tribut către Kiev. Până în anul 907 d.Hr., el a reușit să integreze aceste triburi în regatul său, cunoscut sub numele de Rusia Kieveană.
Oleg a aspirat la crearea unui adevărat imperiu și a devenit o figură centrală a unei epoci de aur pentru slavii răsăriteni. În 907 d.Hr., Oleg, atras de bogățiile Bizanțului, a condus o expediție împotriva Constantinopolelui. Abilitățile sale de strateg au dus la apropierea sa de porțile orașului, ceea ce a determinat împăratul bizantin să negocieze un tratat de pace și comercial cu Oleg, favorizând astfel ambele părți. Se spune că ambițiile lui Oleg s-ar fi extins până la dorința de a cuceri Scandinavia.
Cu toate acestea, Oleg a murit în 912 d.Hr., iar circumstanțele morții sale sunt acoperite de legendă. Una dintre cele mai cunoscute legende menționează că i s-ar fi prezis moartea din cauza armăsarului său. Încercând să evite soarta, Oleg a ordonat ca calul să fie dus departe. Cu toate acestea, când a aflat că armăsarul murise, s-a dus să-i vadă oasele și, din craniul său, a ieșit un șarpe care l-a mușcat, împlinind astfel profeția. Alte teorii sugerează că Oleg ar fi fost otrăvit, posibil din cauza dorinței de a nu renunța la tron în favoarea lui Igor, când acesta a atins vârsta de majorat. Se speculează că asasinarea lui ar fi fost orchestrată de Igor sau de apropiați ai acestuia.
În concluzie, Oleg a fost un conducător notabil care a jucat un rol esențial în formarea Rusiei Kieveane și în unificarea triburilor slavilor răsăriteni. Conducerea sa a fost marcată de ambiții expansioniste și de realizări militare semnificative, iar moartea sa rămâne învăluită în mister și legendă. Oleg este considerat primul mare prinț al rușilor, având un impact durabil asupra istoriei și identității naționale a Rusiei.
