În seara de 8 noiembrie, la o recepție dedicată celei de-a 15-a aniversări a Revoluției din Octombrie, soția lui Stalin, Nadejda Allilueva, a manifestat o stare de neliniște, o antiteză față de atmosfera festivă în care se aflau cei mai puternici lideri sovietici. Aceasta și-a dorit să fie la fel de frumoasă ca un trandafir galben, dar a fost nevoită să se îmbrace într-unul alb, ceea ce a profund afectat starea ei. În timpul seratei, o ceartă între ea și Stalin a culminat cu o insultă din partea acestuia, iar Nadejda a părăsit masa, îndreptându-se spre apartamentul lor.
A doua zi, Nadejda a fost găsită moartă, întinsă pe burtă, cu un revolver în mână, iar ușa era încuiată din interior. Două scrisori, una adresată lui Stalin și cealaltă copiilor, au fost lăsate în urma sa, stârnind un val de speculații în jurul motivelor tragice care au condus la sinuciderea ei. Lilly Marcou, autoarea cărții „Stalini. Vie privée”, cercetează timp de 30 de ani motivele din spatele acestui act, întrebându-se de ce s-a sinucis Nadejda.
Interpretații variate au fost oferite pentru a explica sinuciderea ei. Unii au sugerat că altercația de la recepție a provocat-o să ia o astfel de decizie drastică. Alții au propus o teorie a geloziei, afirmând că Nadejda ar fi fost afectată de posibilele aventuri ale lui Stalin. Cea mai comună ipoteză, însă, se leagă de disensiunile politice, susținând că Nadejda ar fi avut controverse cu soțul său pe tema colectivizării și a foametei care afecta satele din Rusia.
Această explicație are o allure mai dramatică, reprezentând-o pe Nadejda ca o femeie miloasă ce se opune brutalității regimului lui Stalin. Se creează astfel un tablou romantic al unei soții curajoase care nu poate suporta conducerea nemiloasă a soțului ei. Corespondențele lui Nadejda cu alte soții de lideri bolșevici, cum ar fi Nadejda Krupskaia, sugerează o continuitate a acestei imagini de femeie dedicată familiei și revoluției, care suferă în tăcere din cauza trădărilor politice ale soțului.
Nadejda Allilueva, nascută pe 22 septembrie 1901 în Baku, a fost o personalitate puternică și ambițioasă, și-a petrecut copilăria în Caucaz. A crescut admirându-l pe Stalin, văzându-l ca pe un erou și lider revoluționar. Căsătorindu-se cu el, Nadejda a devenit nu doar soția unui politician, ci și o militantă activă. A lucrat ca secretară pentru Lenin și mai târziu în redacția unei reviste de cultură.
Dar viața ei a fost marcată de natura contradictoare a relației lor. Deși își iubea soțul și se dedica bine familiei, Stalin devenea din ce în ce mai absorbit de politica sa, ceea ce a dus la o distanțare emoțională între cei doi. Deși Nadejda își dorea o viață de familie normală, era prinsă într-un rol care îngloba enormitatea puterii și responsabilităților lui Stalin. Neglijarea constantă din partea lui Stalin a condus-o pe Nadejda spre o stare de izolare și disperare.
În cele din urmă, neputând suporta distanța emoțională dintre ei și imposibilitatea de a avea o viață de căsnicie tradițională, Nadejda a ales să își pună capăt zilelor. Aceasta a fost nu doar un act de disperare, ci și un act simbolic al încercării de a scăpa de o relație care o lăsa singură în fața unui monstru politic. Sinuciderea ei devine astfel un simbol al suferinței și al sacrificiului unei femei care, deși a fost căsătorită cu unul dintre cei mai puternici oameni ai secolului XX, a suferit în tăcere.
Legătura dintre Nadejda și Stalin a fost una complexă, marcată de iubire, ambiție, dar și de trădare personală. Moartea sa tragică reprezintă o poveste sumbră despre costul puterii și despre prețul pe care îl plătesc adesea femeile în astfel de relații. Cu un final atât de dramatic, Nadejda Allilueva a rămas în istorie nu doar ca soția lui Stalin, ci și ca simbol al unei epoci în care iubirea și datoria erau adesea în conflict.
