În octombrie 2022, o echipă de constructori, în timpul renovărilor la un teren de fotbal din Viena, a făcut o descoperire remarcabilă: o groapă comună conținând rămășițele a 129 de indivizi, datând din secolul I al Imperiului Roman. Aceste rămășițe sunt considerate a fi ale unor războinici căzuți într-o luptă între triburi germanice, oferind astfel dovezi ale unei bătălii semnificative din istoria regiunii.
Analiza arheologică ulterioară, condusă de experți de la Muzeul din Viena, a indicat că această descoperire este legată de un „eveniment catastrofal într-un context militar”. Această descoperire este semnificativă, nu doar pentru numărul mare de rămășițe identificate, ci și pentru caracterul său practic unic în Central Europe, având în vedere că operațiunile de război romane nu prezintă o analogie similară în ceea ce privește găsirea cadavrelor. Majoritatea soldaților romani erau, de obicei, incinerați până în secolul al III-lea.
La situl din cartierul Simmering din Viena, arheologii au întâlnit o gamă variată de oase și rămășițe, sugerând o înmormântare grăbită sau dezorganizată. Fiecare schelet examinat prezenta semne de traume, cu răni vizibile pe craniu, trunchi și pelvis, fapt ce sugerează că erau victime ale unei bătălii, nu ale execuțiilor. Kristina Adler-Wölfl, șefa departamentului arheologic al orașului, a menționat că răni de luptă evidente, provocate de arme de diverse tipuri, indică un conflict militar, cum ar fi săbii și lănci.
Se pare că toate victimele erau bărbați, cu vârste cuprinse între 20 și 30 de ani, și, în general, aveau o sănătate dentară bună. Datarea cu Carbon-14 a oaselor sugerează că acestea aparțin perioadei cuprinse între anii 80 și 130 d.Hr., fiind corelată cu resturile și artefactele găsite în mormânt, precum armuri și protecții pentru obraji, care indică prezența soldaților romani.
Un indiciu important a fost un pumnal ruginit specific pentru perioada medie a secolului I până la începutul secolului al II-lea, confirmând legătura acestor oase cu armata romană. De asemenea, o singură victimă a fost confirmată ca fiind un războinic roman, iar cercetările viitoare, inclusiv analiza ADN-ului și a izotopilor de stronțiu, ar putea ajuta la identificarea identității și originii luptătorilor.
Această descoperire nu este doar semnificativă în contextul militar, dar și din perspectiva istorică, sugerând primele semne ale formării unei așezări care ar putea deveni viitoare capitală austriacă. Această legătură istorică amplifică importanța sitului, demonstrând complexitatea interacțiunilor dintre diferitele triburi și Imperiul Roman.
În concluzie, descoperirea rămășițelor din secolul I la Viena deschide noi perspective asupra războiului roman, identității soldaților și dezvoltării regionale, având potențialul de a transforma înțelegerea istoriei militare și demografice a Europei Centrale.
