În anul 2024, România se poziționează pe locul al doilea în Uniunea Europeană în ceea ce privește costurile orare cu forța de muncă, având o medie de 12,5 euro pe oră, depășită doar de Bulgaria, care are un cost de 10,6 euro. Aceste informații sunt susținute de datele furnizate de Eurostat. Spre deosebire de România, costurile orare cu forța de muncă la nivelul Uniunii Europene au atins o medie de 33,5 euro, iar în zona euro, acestea se ridică la 37,3 euro, evidențiind o creștere semnificativă față de anul precedent, când aceste valori erau de 31,9 euro, respectiv 35,7 euro.
În partea superioară a clasamentului costurilor orare se află state precum Luxemburg, cu un cost de 55,2 euro, Danemarca (50,1 euro) și Belgia (48,2 euro), unde angajatorii plătesc de peste patru ori mai mult pentru un angajat comparativ cu România. În contrast, România se distinge nu doar prin costurile reduse, ci și prin faptul că are cea mai mică pondere a costurilor non-salariale (ce includ contribuțiile angajatorilor) din Uniunea Europeană, care se ridică la doar 4,8% din costul total al forței de muncă, în timp ce media europeană se situează la 24,7%.
În plus, România înregistrează, pentru anul 2024, cea mai mare creștere a costurilor orare cu forța de muncă din UE, cu un avans de 14,2%, la egalitate cu Croația. Alte țări care au înregistrat creșteri notabile includ Bulgaria (13,9%), Ungaria (13,6%) și Polonia (12,8%). Cele mai mici creșteri ale costurilor s-au observat în Suedia (3,6%), Cehia (1,3%), Finlanda (1,8%) și Luxemburg (2,1%).
Costurile orare cu forța de muncă diferă semnificativ în funcție de sectorul de activitate. În industrie, media la nivelul Uniunii Europene este de 33,9 euro pe oră, în construcții se situează la 30 euro, iar în sectorul serviciilor la 33,3 euro. Economia non-business, care exclude administrația publică, prezintă un cost orar mediu de 34,2 euro.
Aceste date reflectă o realitate complexă privind piața muncii din România și din întreaga Uniune Europeană, evidențiind atât avantajele competitive pe care România le poate oferi în termeni de costuri, cât și provocările cu care se confruntă în procesul de creștere a acestor costuri orare. Această analiză sugerează că, deși România rămâne o destinație atractivă pentru investiții și atragerea forței de muncă, dinamica salarială din următorii ani va influența decisiv poziția sa în contextul european.
